x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Toată lumea fredonează AC-DC, dar trupele de aceeaşi anvergură întârzie să apară

0
Autor: Ionuț Bălan 11 Oct 2019 - 08:04
Toată lumea fredonează AC-DC, dar trupele de aceeaşi anvergură întârzie să apară


Tot trebuie să reiau tema asta, că sex simbolurile la care ne raportăm sunt la menopauză, iar trupele rock în cărucior, fiindcă - în ciuda faptului că am observat-o reluată pe la tv - e insuficient dezbătută. În fine, n-aș vrea neapărat să fac o trecere în revistă cu multe exemple, de la Sharon Stone/Madonna la  AC-DC/Rolling Stones, ci mai degrabă să generalizez discuţia pentru a vedea că din marile trupe și personaje au mai rămas tributurile, de parcă s-a înlocuit creativitatea cu karaoke și totul functionează pe formule Made în China. 

Am  văzut persoane din ce în ce mai tinere care cântă melodii în franciză, fără să-și pună problema că ceea ce reproduc fusese scos, nou-nouț, de cineva cam de vârstă lor, în anii ’60 - ‘70. Din păcate, coveriștii nu riscă să devină un alt Hendrix, Joplin sau Morrison. Creativitatea e înlocuită cu amintirea ei, afişată cu mult marketing corporatist. 

 Într-o lume dominată de rețete corporatiste, ce înlocuiesc modul original de a face lucruri și educația adevărată cu disciplina, se vede că nu mai vine nimic din urmă. Puținele trupe rock din care mai răzbate autenticul umplu până la refuz stadioanele, cum a făcut Metallica la București, și-s ținute ca sfintele moaște. În urmă cu mai bine de jumătate de secol, când astfel de trupe erau de 3-4 ori mai multe, din concurenţă s-a produs saltul cultural care acum e substituit cu istoria sa, în măsura în care îi mai ține sănătatea pe cei ce l-au produs ori dacă nu vin suplinitorii tribut.

Aţi citit poate cum protesta Bob Dylan împotriva războiului declanșând o adevărată revoluție culturală. Acum, oamenii au devenit mai ușor de manevrat, sunt pe cale de a fi înregimentați precum roboții, chestiune care pare utilă din punct de vedere militar, dar nu contribuie la dezvoltarea propriu-zisă numită și salt calitativ. 

Condiţiile actuale par să arate că suntem pe picior de război, ceea ce nu-mi dau seama este dacă după el urmează un nou salt cutural ori se generalizează noţiunea de lagăr de concentrare şi de muncă.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de