Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Justificarea de către Traian Băsescu a promulgării Legii privind salariile profesorilor prin invocarea sintagmei: "Bani contra calitate, salarii contra calitate". ● Cererea de revocare din funcţie a procurorului Dan Voinea pentru felul în care a instrumentat dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadei. ● Iniţierea de către PD-L a unei moţiuni de cenzură speciale. ● Declaraţia liderului UDMR, Marko Bela, prin care anunţă un proiect de lege vizând obligativitatea de a învăţa limba maghiară pentru copiii români din zonele preponderent maghiare. ● Adoptarea de către PD-L a unui nou slogan electoral: "Ei cu ei. Noi cu voi".
1) Justificarea de către Traian Băsescu a promulgării Legii privind salariile profesorilor prin invocarea sintagmei: "Bani contra calitate, salarii contra calitate".
Dacă ar fi să credem aceste invocări, cadrele didactice predau până acum de mântuială, pentru că n-aveau salarii mari. Din clipa în care îşi vor vedea veniturile sporite, cadrele didactice vor preda în aşa fel, încât de pe băncile şcolilor noastre vor ieşi doar viitori deţinători de Premiu Nobel. Dincolo de explicaţia simplistă, negustorească dată procesului de educaţie, sintagma folosită de preşedinte pune profesorii într-o ipostază compromiţătoare: cea de banali ciubucari.
2) Cererea de revocare din funcţie a procurorului Dan Voinea pentru felul în care a instrumentat dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadei.
Poate că Laura Codruţa Kovesi, procurorul general al României, cea care a anunţat că va formula cererea, are dreptate. Dan Voinea, sinistrul procuror din nu mai puţin sinistrul proces al Ceauşeştilor, nu avea ce căuta în postul de adjunct al şefului Parchetelor Militare, numit în acest post sub regimul Băsescu. Un magistrat consemnat în toate dicţionarele şi enciclopediile lumii drept exemplu de procuror aberant ar fi trebuit să se retragă din activitate încă din ianuarie 1990.
Recent, Parchetul General a pronunţat NUP în cazul lui Ion Iliescu din dosarul 13 iunie 1990. O decizie corectă, dacă ne gândim că victimele din seara lui 13 iunie 1990 n-au nici o legătură cu fostul preşedinte.
Venită după această decizie, cererea Laurei Codruţa Kovesi creează impresia unei nemulţumiri că ancheta desfăşurată de Dan Voinea n-a dus la înşfăcarea lui Ion Iliescu.
3) Iniţierea de către PD-L a unei moţiuni de cenzură speciale.
Moţiunea de cenzură e un instrument de forţă al Opoziţiei în confruntarea cu Guvernul. Trecută prin Parlament, ea duce la demisia Guvernului. De aceea, peste tot în lumea democratică, moţiunea de cenzură e abordată cu maximă seriozitate de formaţiunile din Opoziţie. PD-L face din acest instrument o penibilă unealtă de campanie electorală. Activiştii partidului prezidenţial vor pune cetăţenii să semneze moţiunea. Ea ar urma să fie înaintată Parlamentului, în chip simbolic, la 23 noiembrie 2008.
Dincolo de compromiterea unuia dintre cele mai serioase instrumente ale luptei parlamentare, gestul PD-L e o prostie şi din punct de vedere electoral. Nu de mult, tot în scopuri electorale, conducerea formaţiunii a anunţat iniţierea unei campanii de semnături pentru instituirea sistemului unicameral. O astfel de iniţiativă nu stârneşte atenţia electoratului nici din grădina din spatele casei, d-apoi a electoratului nostru din 2008. Liderii PD-L nu s-au gândit însă la electorat, ci la Traian Băsescu. Domnul preşedinte invocase, la un moment dat, nevoia de a se desfiinţa Senatul. Între timp, nestatornic cum îl ştim, Traian Băsescu a uitat de această măreaţă iniţiativă. Sesizând că preşedintele nu cade pe spate la campania lor, liderii PD-L au renunţat. Au întocmit-o însă cu o campanie de strângere de semnături pentru o moţiune de cenzură.
4) Declaraţia liderului UDMR, Marko Bela, prin care anunţă un proiect de lege vizând obligativitatea de a învăţa limba maghiară pentru copiii români din zonele preponderent maghiare.
UDMR se află la concurenţă cu Partidul Civic Maghiar, formaţiune mult mai radicală decât Uniunea în pretenţiile sale extremiste. S-ar părea că Marko Bela a plusat în raport cu PCM prin această iniţiativă. Dacă a dorit un câştig electoral, indiscutabil e o prostie. Părţii radicale a electoratului maghiar puţin îi pasă de limba vorbită de românii din zonele în care aceştia sunt minoritari. Inutilă în plan electoral, declaraţia liderului UDMR a introdus în campanie o temă politicianistă ieftină.
5) Adoptarea de către PD-L a unui nou slogan electoral: "Ei cu ei. Noi cu voi".
Theodor Stolojan a fost lansat sub sloganul Gândim altfel! Între timp, PD-L a conchis că gândeşte la fel ca noi, muritorii de rând, văduviţi de îndrumarea conducătorului de la Cotroceni. Drept pentru care au găsit un nou slogan: Ei cu ei. Noi cu voi. La fel de prostesc ca şi sloganul Gândim altfel! Un slogan tocmai de aia se numeşte slogan şi nu propoziţie filozofică, pentru că e o sintagmă simplă şi, mai ales, lesne de înţeles de către electorat la primul contact. Pentru a dibui ce vrea să zică: Ei cu ei. Noi cu voi, alegătorul trebuie să facă un efort de amintire a acuzaţiilor aduse de PD-L celor două formaţiuni duşmane: PSD şi PNL. Şi anume, că şi-ar face mendrele, împreună, la guvernare. Cam mult pentru un alegător!
