x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Topul prostiilor fără anestezie

0
Autor: Ion Cristoiu 27 Oct 2008 - 00:00

Justificarea de către Traian Băsescu a promulgării Legii privind salariile profesorilor prin invocarea sintagmei: "Bani contra calitate, salarii contra calitate". ● Cererea de revocare din funcţie a procu­ro­rului Dan Voinea pentru felul în care a instrumentat dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadei. ● Iniţierea de către PD-L a unei moţiuni de cenzură speciale. ● Declaraţia liderului UDMR, Marko Bela, prin care anunţă un proiect de lege vizând obli­ga­­ti­vitatea de a învăţa limba maghiară pentru co­piii români din zonele preponderent ma­ghia­re. ● Adoptarea de către PD-L a unui nou slogan electoral: "Ei cu ei. Noi cu voi".



1) Justificarea de către Traian Băsescu a promulgării Legii privind salariile profesorilor prin invocarea sintagmei: "Bani contra calitate, salarii contra calitate".
Dacă ar fi să credem aceste invocări, cadrele didactice predau până acum de mântuială, pentru că n-aveau salarii mari. Din clipa în care îşi vor vedea veniturile sporite, cadrele didactice vor preda în aşa fel, încât de pe băncile şcolilor noastre vor ieşi doar viitori deţinători de Premiu Nobel. Dincolo de explicaţia simplistă, negustorească dată procesului de educaţie, sintagma folosită de preşedinte pune profesorii într-o ipostază compromiţătoare: cea de banali ciubucari.

2) Cererea de revocare din funcţie a procu­ro­rului Dan Voinea pentru felul în care a instrumentat dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadei.
Poate că Laura Codruţa Kovesi, pro­cu­rorul general al României, cea care a anunţat că va formula cererea, are dreptate. Dan Voinea, sinistrul procuror din nu mai puţin sinistrul proces al Ceauşeştilor, nu avea ce căuta în postul de adjunct al şefului Parchetelor Militare, nu­mit în acest post sub regimul Băsescu. Un ma­gistrat consemnat în toate dicţionarele şi enciclopediile lumii drept exemplu de procuror aberant ar fi trebuit să se retragă din activitate încă din ianuarie 1990.
Recent, Parchetul General a pronunţat NUP în cazul lui Ion Iliescu din dosarul 13 iunie 1990. O decizie corectă, dacă ne gândim că victimele din seara lui 13 iunie 1990 n-au nici o legătură cu fostul preşedinte.
Venită după această decizie, cererea Laurei Codruţa Kovesi creează impresia unei nemulţumiri că ancheta desfăşurată de Dan Voinea n-a dus la înşfăcarea lui Ion Iliescu.

3) Iniţierea de către PD-L a unei moţiuni de cenzură speciale.
Moţiunea de cenzură e un instrument de for­ţă al Opoziţiei în confruntarea cu Guvernul. Tre­­­cută prin Parlament, ea duce la demisia Gu­ver­nu­lui. De aceea, peste tot în lumea demo­cra­­ti­că, moţiunea de cenzură e abordată cu ma­ximă seriozitate de formaţiunile din Opoziţie. PD-L face din acest instrument o penibilă uneal­­­tă de campanie electo­rală. Activiştii parti­dului prezidenţial vor pune cetăţenii să semne­ze mo­ţi­u­nea. Ea ar urma să fie înaintată Parla­men­tului, în chip simbolic, la 23 noiembrie 2008.
Dincolo de compromiterea unuia dintre cele mai serioase instrumente ale luptei parlamen­tare, gestul PD-L e o prostie şi din punct de vedere electoral. Nu de mult, tot în scopuri electorale, conducerea formaţiunii a anunţat iniţierea unei campanii de semnături pentru instituirea sistemului unicameral. O astfel de iniţiativă nu stâr­neş­te atenţia electoratului nici din grădina din spatele casei, d-apoi a electoratului nostru din 2008. Liderii PD-L nu s-au gândit însă la electorat, ci la Traian Băsescu. Domnul preşedinte invocase, la un moment dat, nevoia de a se desfiinţa Senatul. Între timp, nestatornic cum îl ştim, Traian Băsescu a uitat de această măreaţă iniţiativă. Sesizând că preşedintele nu cade pe spate la campania lor, liderii PD-L au renunţat. Au întocmit-o însă cu o campanie de strângere de semnături pentru o moţiune de cenzură.

4) Declaraţia liderului UDMR, Marko Bela, prin care anunţă un proiect de lege vizând obli­ga­­ti­vitatea de a învăţa limba maghiară pentru co­piii români din zonele preponderent ma­ghia­re.
UDMR se află la concurenţă cu Partidul Civic Maghiar, formaţiune mult mai radicală decât Uniunea în pretenţiile sale extremiste. S-ar pă­rea că Marko Bela a plusat în raport cu PCM prin această iniţiativă. Dacă a dorit un câştig electoral, indiscutabil e o prostie. Părţii radicale a electoratului maghiar puţin îi pasă de limba vorbită de românii din zonele în care aceştia sunt minoritari. Inutilă în plan electo­ral, declaraţia liderului UDMR a introdus în cam­panie o temă politicianistă ieftină.

5) Adoptarea de către PD-L a unui nou slogan electoral: "Ei cu ei. Noi cu voi".
Theodor Stolojan a fost lansat sub sloganul Gândim altfel! Între timp, PD-L a conchis că gândeşte la fel ca noi, muritorii de rând, văduviţi de îndrumarea conducătorului de la Cotroceni. Drept pentru care au gă­sit un nou slogan: Ei cu ei. Noi cu voi. La fel de prostesc ca şi sloganul Gândim altfel! Un slogan tocmai de aia se nu­meşte slogan şi nu propoziţie filozo­fică, pentru că e o sintagmă simplă şi, mai ales, lesne de înţeles de către electorat la primul contact. Pentru a dibui ce vrea să zică: Ei cu ei. Noi cu voi, alegătorul trebuie să facă un efort de amintire a acuzaţiilor aduse de PD-L celor două formaţiuni duşmane: PSD şi PNL. Şi anu­me, că şi-ar face mendrele, împreună, la guvernare. Cam mult pentru un alegător!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   pd-l

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de