Torna, torna, Frattini sau Profesorul de democraţie

Domnia sa i-a transformat pe Macovei şi pe Băsescu în cele două talgere ale balanţei pe care zeiţa cu ochii legaţi o ţine sfidător în mînă. Luni şi luni la rînd ne-am privit şi judecat Justiţia prin ochii necruţători ai lui Frattini.

Domnia sa i-a transformat pe Macovei şi pe Băsescu în cele două talgere ale balanţei pe care zeiţa cu ochii legaţi o ţine sfidător în mînă. Luni şi luni la rînd ne-am privit şi judecat Justiţia prin ochii necruţători ai lui Frattini.

Nu cu multă vreme în urmă, un american spunea că un om politic trebuie musai să aibă la îndemînă trei pălării. Una pe care să o arunce în ringul de luptă, alta prin care să vorbească şi o a treia din care să scoată iepuraşi, dacă ajunge să fie ales. Nu ştiu cîte pălării are domnul Franco Frattini, dar cu siguranţă a reuşit să o găsescă pe cea de-a treia.

Vă mai aduceţi aminte? Înainte să devină ce e acum, adică ministru de Externe în Italia, domnul Frattini a fost comisar european însărcinat cu Justiţia pe continent. Părea un fel de statuie a dreptăţii, inflexibil şi gata să lupte cu oricare neregulă dintr-o ţărişoară cu probleme cum e, de pildă, a noastră. Domnia sa i-a transformat pe Macovei şi pe Băsescu în cele două talgere ale balanţei pe care zeiţa cu ochii legaţi o ţine sfidător în mînă. Luni şi luni la rînd ne-am privit şi judecat Justiţia prin ochii necruţători ai lui Frattini.

Ajuns membru al guvernului de la Roma, domnia sa nu a pierdut timpul. Mai întîi, guvernul său a promovat o lege prin care amînă ani buni toate procesele care îi puteau jena pe partenerii săi politici. Ce e valabil în colonia dacică nu e valabil şi în metropola romană. Iată un iepuraş scos rapid din pălărie, mi-am zis eu. Pentru că domnul Frattini nu şi-a dat demisia în urma acestei decizii. Dimpotrivă.

Al doilea iepuraş nu a întîrziat să apară. Guvernul domnului Frattini s-a apucat să amprenteze cetăţeni români care n-au făcut nimic. E un gest unic în Europa. Nici Europa nu a întîrziat să reacţioneze. În parlamentul de la Bruxelles, socialiştii, liberalii şi ecologiştii au adoptat, spre cinstea lor, o rezoluţie care condamnă clar această iniţiativă orweliană. Nu şi popularii. Pentru că executivul de la Roma face parte acum din această familie politică. Poate părea firesc, în spaţiul acesta guvernat de compromisuri necesare. Cu o excepţie.

Chiar şi proaspeţii populari români, adică PD-L-ul, tac chitic, deşi e vorba despre un afront adus cetăţenilor din ţara lor. Deşi acest partid e condus din umbră de şeful statului, cel însărcinat mai ales să coordoneze politica externă, securitatea naţională şi siguranţa cetăţenilor.

În veşnica sete de voturi şi de mişcări populiste, PD-L nu ar fi lăsat în mod normal să treacă un asemenea prilej. Dar aici a intervenit un element mai important. Trocul politic şi mîinile care se spală una pe alta.

Cu trei ani şi ceva în urmă, Frattini şi ai săi s-au făcut că nu bagă de seamă subţirimea şi politizarea aşa-zisei lupte cu corupţia de la Bucureşti. I-au transformat, de ochii presei, pe Macovei şi Băsescu în eroi, deşi dosarele marii lupte se vădeau din ce în ce mai goale, iar întregul proces din ce în ce mai mult un circ mediatic.

A venit vremea ca Băsescu, Macovei şi PD-L să plătească datoria. Şi o plătesc din plin. Tac mîlc, în vreme ce toate forţele politice responsabile din Europa sînt alături de cetăţenii cărora ei le cer votul. Aţi aflat cumva părerea justiţiarilor Băsescu, Boc sau Macovei despre dosariada din Italia? Nu cred că o să o aflaţi prea curînd. Cum în favoarea ei nu pot fi, sfînta tripletă e nevoită să tacă. Altfel Frattini se supără şi poate spune şi el adevărul despre simulacrul de anticorupţie de la Bucureşti.