x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tot nu plec din România!

0
Autor: Dragos Moldovan 05 Iul 2011 - 21:00

In ciuda rezultatelor de anul asta de la bacalaureat. Nu ca m-ar fi incurajat discursul ministrului Funeriu. Care e vai-de-steaua-lui. (... si dis­cursul.) Prototipul rebutului intelectual. Produsul iesit de sub matrita unui/unor sisteme de invatamant strambe. Ma refer aici la bancile pe care le-a frecat Funeriu, la culoarele pe care a stat, la hartiile pe care le-a con­sumat, nu la angrejanul edu­ca­ti­o­nal in care a fost prins, ci la ceea ce a prins el din acesta, la particica de me­canism in care a functionat el, ca o rotita, mica, mica, mica-de-tot, mi­nus­cula si pusa nelalocul ei. Care face ca dispozitivul, la un studiu ama­nun­tit, sa dea o eroare, nesesizabila cu ochiul liber.

Daniel Funeriu este pa­tro­nul unei industrii falimentare. Pentru ca asta s-a intamplat de fapt: Da­niel Funeriu a transformat un domeniu de activitate, o zona de interes pur intelectual, o preocupare in ul­ti­ma instanta, intr-o industrie po­pulata cu indivizi care vin cu scarba la mun­ca, pentru ca satisfactiile sunt inexistente. L-am ascultat vorbind la televizor luni, dupa afisarea rezultatelor. M-a busit rasu’. Nu rasu-plansu’ sta­nes­­­­­cian, ci pur si simplu rasu’. Ca­re­va­­sa­zica e bine. Ie da bine, ca sa in­te­­lea­ga si bacalaureatii cu nota 5 la lim­­ba romana. Daniel Funeriu e optimist. Are veselia-n sange. Si-a injectat o doza de seninatate-n vena care acum il face sa vada totu-n roz. Mi­nis­trul zombi a avut luni, 4 iulie, exact dis­cursul primului-ministru in le­ga­tu­ra cu taierile salariale, concedieri­le, cresterea TVA-ului, pe scurt,

Pa­ra­­­­su­tatu’ de la Invatamant a vorbit pre­­cum conu’ Boc fata cu nenoro­ci­r­ea din tara: e-n grafic, la marele fix, exact asa trebuia sa se intample, sun­tem salvati, deci e super OK! Ai­doma si mister substantiv neutru: astea-s re­zultatele pe care le asteptam la ba­calaureat! Nimic despre faptul ca ge­ne­ratia asta, plina de rebuturi in­te­lec­tuale, este produsul unui sistem de invatamant in fruntea caruia se afla el, pozitie de pe care l-a ratacit prin hatisurile unei nesfarsite incerti­tu­­­dini, pe care l-a impins in prapastia crizei economice. Nimic despre fap­­tul ca elevii de astazi nu mai in­te­leg ce reprezinta scoala si ce rost are ea. In fine, nimic despre faptul ca me­dia indivizilor instruiti pe vremea co­mu­­­nismului este, indiscutabil, mai bine pregatita intelectual decat cei care sunt contemporani cu bacalaureatele lui Funeriu.

M-am luat cu vorba si nu despre martianul romanesc voiam 'ca sa' vorbesc. Ci despre faptul ca, sic!, tot nu plec din Romania. In ciuda de­zo­larii care se intinde, ca un desert, in fa­ta planurilor mele. In ciuda ingrijo­ra­rii cu care imi privesc prietenii si pe cei apropiati. Cu toate ca tara asta s-a transformat intr-un teritoriu ostil, po­pulat in majoritate de oameni fie in­sin­gurati, fie suspiciosi, fie badarani, fie prosti si inculti, eu tot nu-mi fac ba­ga­jele. Stau cu ele desfacute in mij­lo­cul sufrageriei si ma uit pe geam, cu ochii pierduti in gol. Ma deprima contemplarea gene­ra­tiilor pe mainile ca­ro­ra o sa incapa gestionarea anilor mei rablagiti si de care o sa depinda cur­toazia unei so­ci­e­tati fata de ne­pu­tintele mele. Ma sa­caie lipsa de ima­ginatie cu care se in­cearca sa fiu ma­nipulat. Ma ener­vea­za incultura si agresivitatea de care sunt inconjurat. Raman dezolat in fata obtuzitatii de care ma izbesc la fiecare neatentie.

Cu toate astea, ra­man in Romania. Si ma gandesc la cum ar trebui sa fie omul providential pentru ea, pentru mi­ne de fapt – ma re­fer la presedinte­le tarii – care sa ma faca sa uit de pe­ri­oa­da asta. Si ia­ca asa, ma pierd in vi­sa­re. Si uit de mine. (...'si uiti si tu de tine/ si-n in­tu­ne­ricul odaii se aprind, se sting, se aprind, se sting/ ochii prelungi ai tai, murind, reinviind.')

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de