Tov. Putin şi maneaua politică romănească

Dar cu aşa preşedinte şi un astfel de prim-ministru, Romănia se afundă incet şi sigur intr-o formă balcanică şi foarte periculoasă de haos politic şi economie oscilantă. Suntem şi rămănem ţara cu rating tv uriaş la sinucideri din dragoste, dar cu o audienţă foarte mică şi producţii proaste la inteligenţă politică, infrastructură, turism, sănătate, pensii. Istoria se scrie, in timp ce noi ascultăm la maximum un concert de manele politice fără sfărşit.

De cănd a luat decizia istorică de a adera la NATO, Romănia este mereu luată in răspăr de mai-marii Rusiei. Ca şi cum nu ar fi moştenitorii criminalei Uniuni Sovietice, care a distrus elita romănească in 50 de ani de comunism, băieţii lui Putin s-au trezit că au păreri. "Sunt cel mai democratic lider din intreaga lume", afirma recent generalul KGB din fruntea Rusiei, de parcă provenea de la o biserică de maici din Siberia, nu din răndurile serviciului prin care Stalin a omorăt peste 20 de milioane de oameni. Majoritatea nevinovaţi. Preocupaţi in special de metodele prin care ar putea să redevină ce au fost şi mai mult decăt atăt, şefii Kremlinului vor să ne demonstreze cu orice chip că Rusia nu va putea fi, in vecii vecilor, o democraţie. Resursele uriaşe de energie, peste 100 de miliarde de dolari investite in modernizarea forţelor armate şi ale serviciilor secrete, redarea unei demnităţi pierdute in era Boris Elţin sunt acele aspecte ale regimului Putin ce pot fi categorisite drept pozitive. Retorica de tip Război Rece, ingustimea viziunilor de politică externă şi de securitate, incapacitatea de a inţelege că lumea evoluează continuu, lipsa de progres real pe plan intern pentru marea majoritate a cetăţenilor, actele de poliţie politică, abuzurile incredibile din Cecenia - toate sunt defecte grave ale unei ţări pretins civilizate.

Statele Unite ale Americii nu se află nici ele intr-o postură prea fericită. Deschiderea simultană a două fronturi in lupta impotriva terorismului, Afganistan şi Irak, retorica agresivă cu potenţial de conflict militar spre Iran, miile de miliarde de dolari care merg spre zona militară, nu şi spre proiecte economico-sociale şi multe altele sunt aspecte de criticat pentru actuala administraţie Bush.

Cu toate acestea, oricăt de forţate ar fi unele analize şi comentarii, nu există nici o raţiune de a compara SUA cu Federaţia Rusă. Americanii sunt totuşi garanţii din punct de vedere militar, politic şi financiar pentru cea mai puternică şi mai democratică alianţă din istoria lumii civilizate - NATO. Ca un semn de bună voinţă şi onestitate, s-a creat acolo o structură cu totul specială, numită Comitetul NATO - Rusia. Orice problemă politică şi de securitate pe care o ridică Moscova in legătură cu Alianţa sau cu unul din membri se discută permanent. Dezbaterile şi luările de poziţie din acel for sunt extrem de interesante şi constituie indicii valoroase pentru decidenţii de la Cartierul general din Bruxelles. Deşi există din 2003 semnale politice angajante din partea Romăniei că amplasarea unor facilităţi militare americane pe teritoriul nostru nu e potrivnică Rusiei, tovarăşul Vladimir Putin ameninţă in stănga şi in dreapta. A devenit de-a dreptul ostil şi lipsit de inteligenţă, agitănd "ameninţarea" facilităţilor americane de la Marea Neagră, scutul antirachetă şi alte chestiuni. S-a ajuns la afirmaţii delirante, demne de Nikita Hrusciov. Că Rusia se retrage din Tratatul CFE privind armele convenţionale, că vor fi indreptate din nou rachetele nucleare ruseşti spre Europa. Măine, poimăine, vom auzi de la Moscova că Rusia declară un nou război forţelor imperialiste, conduse de clica anglo-americanilor. Dacă au o problemă cu deciziile suverane ale unor state membre NATO, precum SUA şi Romănia, ruşii trebuie să le ridice şi să le dezbată in cadrul Comitetului Rusia-NATO sau in plan bilateral. Şi să ne spună cănd au de gănd să-şi respecte angajamentul semnat in 1999 de retragere a trupelor şi armamentului din Transnistria. Dacă nu o fac şi continuă cu afirmaţii belicoase, poziţia NATO ar trebui revizuită in privinţa lor. Paşii făcuţi spre deschidere in ultimii 15 ani pot fi opriţi, iar izolarea politică şi economică a Rusiei ar deveni realitate in scurt timp.

Echipa lui Putin se va afla astfel nu in G8, ci alături de Ahmadinejad, Kim Jong Il, Fidel Castro şi Hugo Chavez.
Pe fondul acesta al tensiunilor politice şi de securitate intre Rusia şi Occident care ne privesc direct, la Bucureşti
se poartă un război tembel romăno-romăn.

E momentul să ne concentrăm forţele, să dăm dovadă de inţelepciunea care ne-a mai rămas, să lăsăm deoparte orgoliile ieftine şi proaste de tip Băsescu-Tăriceanu. N-am auzit de la conducătorii noştri nici o luare de poziţiei la adresa aberaţiilor periculoase lansate de Putin. Nici şeful statului, care este coordonatorul politicii externe şi comandant suprem al forţelor armate, nici alţi responsabili guvernamentali nu au catadicsit să mişte un deget. E vremea consultărilor directe şi permanente cu NATO şi UE pe problematica securităţii şi soluţiilor de independenţă energetică. E timpul deplasărilor dese şi cu rezultat la Bruxelles.