Tractorul dispărut

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Tractorul ruginit, fără şenile, zace in grădina lui Toader Pamfil de pe vremea cooperativizării. Nici o instituţie din Vintileasa sau din imprejurimi nu vrea să-l ia. Cu doi ani in urmă, pionierii din sat au incercat să-l ducă la fier vechi, dar de la judeţ li s-a spus că nu se primesc tractoare nedeclarate.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto: "Trăim in Romănia, şi asta ne ocupă tot timpul"
Mircea Badea, realizator tv


Tractorul ruginit, fără şenile, zace in grădina lui Toader Pamfil de pe vremea cooperativizării. Nici o instituţie din Vintileasa sau din imprejurimi nu vrea să-l ia. Cu doi ani in urmă, pionierii din sat au incercat să-l ducă la fier vechi, dar de la judeţ li s-a spus că nu se primesc tractoare nedeclarate. I s-a furat tot ce s-a putut fura. A rămas doar ţeava, şi acum strămbă, inălţăndu-se deasupra caroseriei. Furios că n-o poate desprinde, hoţul a strămbat-o cu ciocanul. Motorul a fost luat, intr-o noapte, de Pavel Moise, care-l ţine ascuns in cămară, sub o pereche de hamuri.


Tot mai uitat, tractorul se va face tot mai mic, topindu-se incetul cu incetul in pămăntul grădinii, in locul lui crescănd, peste căţiva ani, o buruiană inaltă, cu tulpina asemănătoare cucutei şi, frunze ca de brusture, de un verde mat, ca pielea şopărlei. La un an după dispariţia tractorului, o comisie de la judeţ sosi in Vintileasa, interesăndu-se de soarta unui tractor dat sfatului popular comunal, in perioada cooperativizării, din fondul de propagandă al regiunii. Intr-adevăr, tractorul fusese folosit pentru a convinge ţăranii indărătnici de avantajele muncii in comun. Aşa se şi explică cum de ajunsese pănă la urmă in grădina lui Toader Pamfil.Vărăt in mijlocul grădinii, tractorul se impotmolise cu totul, demonstraţia fusese făcută, ţăranii plecaseră, clătinănd din cap (semn că dracu mai ştie ce e in capul lor!), dar, a doua zi, cănd echipa de lămuritori incercă să scoată tractorul de acolo, spre a-l duce intr-altă parte a satului, pentru o nouă lecţie de propagandă, se dovedi că demonstraţia din grădina lui Toader Pamfil ieşise mai bine decăt fusese necesar: tractorul chiar că nu mai putea fi mişcat de acolo. Comisia bătu la poarta lui Toader Pamfil, cerănd să vadă - şi aici şeful cu şuviţele cărunte, căzăndu-i peste urechi, se uită pe documentul din mănă - tractorul A.R.G.2540, lăsat in posesiune din anul 195..., luna martie. La o asemenea avalanşă de date care nu-i spuneau nimic, Toader Pamfil avu un gest prostesc: rămase cu gura căscată. Pe faţă i se aşternu o intrebare idioată: care tractor? Voise să intrebe incet, dar, de mirare, se pomeni că răcneşte ca un apucat. Şi atunci interveni, blănd, primarul satului, Stănică Dumbravă, un om cumsecade, gospodar la casa lui: tractorul, mă Toadere, ăla ruginitul. A! tractorul, exclamă, bucuros că-şi aminteşte, Toader Pamfil, păi de ce nu spuneţi aşa? Tractorul? S-a dus, s-a topit, şi aici Toader făcu cu ochiul ştrengăreşte, inveselit şi el de ceea ce putuse să i se intămple ditamai tractorului propagandistic.


Membrii comisiei schimbară priviri furişe. Unul dintre ei luănd ad litteram cuvăntul "s-a topit", inălţă privirile spre cerul limpede, căutănd coşul topitoriei in care dispăruse tractorul. - Bine, am inţeles - zise şeful comisiei, care era acum complet edificat asupra felului in care trebuie să procedezi cu ţăranii: părinteşte, ca şi cu nişte copii neştiutori, nu vrei mata să ne duci la locul unde a fost tractorul? Toader Pamfil se arătă cum nu se poate mai bucuros de propunere. In definitiv, el voia din tot sufletul să-i ajute, dispariţia tractorului il mirase şi pe el, era un lucru extraordinar, şi in faptul că totul se petrecute in grădina lui, găsea un motiv de măndrie. In plus, poate că cei de la oraş, oameni cu carte, aveau să-i explice şi lui cum se petrecuseră lucrurile şi, in acest sens, era pregătit să asculte strălucind de incăntare. In locul acestor lucruri fireşti, membrii comisiei, ajunşi la locul tufei inalte şi de un verde mat, gros, intrebară din nou: bine, bine, dar unde e tractorul? Era o intrebare neghioabă, doar el le spusese ce se intămplase cu tractorul. Dănd dovadă de o mare stăpănire de sine, Toader Pamfil le explică din nou, calm, cu o bunăvoinţă dulce, că tractorul se topise de ploaie şi de vănt, tabla lui ingrăşănd acum pămăntul pe care se aflau. La aceste cuvinte, dar poate mai ales la calmul cu care fuseseră rostite, şefului comisiei ii fură toate clare. Ţăranul din faţa lui vănduse tractorul statului şi ca să scape o făcea acum pe nebunul. Aşa că, dănd din cap binevoitor, exclamănd: Nemaipomenit, nu se poate!, ca să-şi deruteze adversarul avea să explice el mai tărziu, apoi făcănd cu ochiul celorlalţi, hotări să plece căt mai repede de acolo. Trebuia totuşi ca omul să nu-şi dea seama, aşa că membrii comisiei il ascultară pe Toader Pamfil pănă la capăt, ameţiţi de soarele care le cădea in cap: de vină trebuie să fie şi seceta din ultimii ani care, probabil, a uscat apa din ţesutul tablei şi fierului, şi tractorul s-a scorojit ca o foiţă de ţigară.


Membrii echipei fură de acord in unanimitate cu această explicaţie, şi, cănd dădură colţul uliţei, şi deci erau acum departe de primejdie, incepură să rădă in hohote, isterici, bucuroşi că au scăpat. Apoi, furioşi pe omul care incercase să-i ducă de nas, trăntiră un raport la judeţ in care cereau deschiderea unei anchete penale impotriva susnumitului Toader Pamfil pentru degradarea avutului obştesc, delapidare şi tentativă de inşelăciune asupra organelor oficiale.