x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tragedia dispariţiei poporului meu

0
Autor: Lucian Avramescu 21 Aug 2012 - 14:51
Paul Anghel, prozator si reporter, scria candva despre specia rara, pe cale de disparitie, a pelicanilor. Privindu-i cum se desprind greoi de grindurile lor si vaslesc, siruri, siruri spre dunga orizontului, traiesti impresia ca nu se vor mai intoarce niciodata, lasand apele pustii si pamantul orfan. Ceva de genul acesta scria Anghel si eu ma cutremur acum, mai mult decat de blestemul de a-l avea aici pe Basescu, de blestemul bejeniei romanilor care se desprind de pamanturile lor, de cimitirele unde isi au ingropati parintii, de prieteni si rude, plecand spre neunde. stiam ca suntem mai putini, stiam ca s-au golit satele de oamenii tineri, puternici si activi, stiam ca mor anual mai multi romani si se nasc tot mai putini (doar in cosmarurile celui inconjurat de femei sterpe suntem "o tara de mamicute si bebelusi'), stiam atatea sau le banuiam, acum am certitudini. E marti, ora pranzului, nu stiu ce va decide Curtea Constitutionala, in care n-am incredere, asa cum mi-am ruinat increderea in CSM, devenita cea mai de rusine institutie a dreptului, n-am incredere in institutiile "reformate' si calarite de Basescu, dar ceea ce ma ingrozeste acum e bejenia romanilor - pe care, mi-o dovedesc prima oara cifrele -, risipirea in patru zari a neamului meu. Unii au ajuns, dupa cazne si umilinte, sa-si dovedeasca inteligenta, profesionalismul, calitatile, in tarile in care au ajuns. Altii, multi, cei mai multi presteaza munci sub calificarea lor, se acomodeaza greu statutului de venetic, dar strang din dinti si raman acolo fiindca in tara in care s-au nascut nu mai e de trait. Inteleg, din declaratiile obraznice ale lui Basescu si ale acolitilor lui, ca toti acesti pierduti prin lume, unii dintre ei traitori de zece sau douazeci de ani in strainatate, sunt votantii lui. Dumnezeule, fete care spala la fund batrani in Italia, imbatranind si ele incet, incet, care nu pot pleca la o sectie de votare, la 150 kilometri, fiindca n-au voie sa-si paraseasca asistatii, iar daca ar putea pleca exista riscul sa le fie luat locul de munca de o sudaneza sau o bulgaroaica, aceste truditoare pe bani putini l-ar fi votat pe Basescu, sunt, zice el, votantele lui! Rusine! Mai mare magarie decat aceea de a te impauna cu pretinsele voturi ale celor care te urasc de moarte nu poate exista.

Da, ne-am rarit, bate vantul printre romani si pare un vant de moarte si saracie. Un sfert nu mai suntem. Cat mai trebuie pentru a disparea, asemenea pelicanilor, si ceilalti? Specia romanilor, pe cale de disparitie, iata stirea pe care n-o asteptam, dar o banuiam. Bejenia umilintei. Bejenia saraciei. Bejenia infrantilor in tara lor. Urmeaza disparitia unui sfert din Romania, pret negociat de Traian Basescu pentru mentinerea lui la putere. Asa rezulta din date si declaratii ironic stravezii pe care chiar el le-a rostit.

Ma pregateam sa inchei aceste randuri cand televizorul, care murmura discret, ma anunta ca pretinsa Curte Constitutionala, micul cor de robi si de lasai ai lui Basescu, a invalidat referendumul. Romanii mai primesc un dos de laba care, jur, n-a fost "nici cu pumnul in fata, nici in plex', ci cu bocancul in demnitatea nationala. Curtea, dimpreuna cu Basescu, se caca, tinandu-se de mana, pe poporul roman.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de