Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se intampla si lucruri frumoase in tara asta, nu doar calamitati. Indiferent de problemele economiei si de criza mondiala, tinerii cu simtul realitatii isi urmeaza vocatia. N-am fi stiut niciodata cata nevoie are romanul de saxofonism si cum si-a reprimat el aceasta chemare istorica in vechea dictatura, daca anul trecut n-ar fi absolvit la catedrele de specialitate 6.800 de saxofonisti. Din care peste 200 la sectia maghiara.
Un fapt absolut remarcabil, dat fiind pauperitatea mediilor din care vin aproape toti absolventii de elita, e ca acesti tineri si-au implinit talentul fara saxofoane, unii la piculina, altii la banjou, iar la sectia maghiara si la tambal.
Au biruit toate obstacolele unui invatamant intepenit in concert, cum frumos se exprima si un domn ministru, care, desigur, vrusese sa spuna concept. Dar pentru ca isi luase de curand doctoratul, urmand ca dupa alegeri sa termine si liceul prin corespondenta, nu stapanea tot dictionarul studiilor superioare.
Ei bine, desi avem in sfarsit un loc foarte onorant in statisticile mondiale, cu cei mai multi saxofonisti la mia de sociologi, depasindu-ne ori mai bine zis autodepasindu-ne niste recorduri la fel de prestigoase, cum ar fi cei 14 avocati pe cap de locuitor, 20 de psihologi la mia de hectare si intre 8 si 10 curve in emisiunile tv mondene, statul continua sa ignore nevoia presanta de locuri de munca pentru o generatie de muzicieni dornica de afirmare. Cu numai 3 posturi de consilieri la Ministerul Agriculturii si 5 de experti in cancelaria premierului riscam sa ratam inca o sansa saxofonistica reala.
In ce ma priveste, cred ca demonstratiile de la Cotroceni si de la Palatul Victoria, coordonate de organizatia nonprofit Saxofonistii liberi – dintre care circa o treime de la Sectia maghiara – si cu protestele sporadice ale Fundatiei Acordeonistii fara frontiere – cu reprezentante la Paris, Roma si Madrid – nu pot rezolva situatia. Altceva ar fi fost daca multimea manifestantilor ar fi beneficiat de saxofoane, nu de portavoce. Un saxofonist cu portavoce e ca un biciclist cu trotineta. In ciuda scepticismului ce pare sa blocheze initiativa culturala majora, trebuie sa recunoastem ca Guvernul totusi s-a miscat: in Ministerul Culturii a fost infiintat Departamentul saxofoniei, care s-a si dotat cu masini si calculatoare de ultima generatie, mai multe grupuri parlamentare au contractat schimburi de experienta in Mali si pe Riviera franceza, iar sectia maghiara din noul departament ministerial a anuntat ca sustine pozitia UDMR-ului in chestiunea reorganizarii teritoriale.
Acum, dupa ce am avut cel mai bun an agricol din ultimii 20 de an si cea mai mare productie universitara de saxofonisti, ar trebui sa ne vina mintea la cap si speram la ani si mai buni. Daca nu cu un consistent plus de bodyguarzi si filozofi, macar cu vreo cateva sute de muncitori la autostrazi.
