x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tragicomedia lumii

0
Autor: Marian Nazat 19 Ian 2012 - 21:00

n) Plansul nord-coreean e a din urma podoaba a patrimoniului cultural universal. Moartea ultimului Kim i-a sfasiat pe sarmanii asiatici, i-a obli­gat sa verse lacrimi in cel mai tragico­mic spectacol vazut vreodata pe mapamond. Lacrimi de sange prelinse din gavanele cerului, inalbind pamantul. O jale incolonata, in plutoane si batalioane, contorsionata si disperata. Apocaliptica. O intrecere socialista a bocetului planificat, multilateral dezvoltat si propagat de tampa masinarie mediatica.

Copii si batrani ponositi urlandu-si durerea la poalele statuii ori a pozei tiranului. Haine rupte si sughituri siroaie, rostogolite in interiorul granitelor penitenciare ale Coreii de Nord. Plansul tarat e tot ce a ramas din comunismul asiatic. Din visul de aur al omenirii ne-am ales cu jeluirea aceea oblica, in­terpretata la comanda de colecti­vele de oameni ai muncii. fii cu ranje­tul cinic-satisfacut al dictatorului din tabloul funerar. 'Prostilor, rad si acum de voi!', parea a spune multimii in­doliate raposatul inaltat in Olimpul Rosu. Parca pentru ei ar fi scris poetul Lucian Avramescu versurile: 'Rade calaul, rade-n bascalie/ De acest neam culcat pe nasalie,/ De la tribuna se aud urale,/ Este suita inaltimii sale'.

La Praga, procesiunea de inmormantare a presedintelui Havel s-a consumat intr-o solemnitate lipsita de brizbrizuri. Riguroasa si rece, ca-n orice civilizatie catolica. Candele aprinse si jerbe de flori. Priveghi sobru, de-o noblete intrematoare. Semnul crucii si priviri aplecate spre caldaramul de piatra. Pai, de piatra sunt si inimile occidentalilor, sunt tentati destui sa adauge. Dar inima e in alta parte, noi o stim prea bine, ei, apu­senii, si-au pastrat ratiunea. Ne-au lasat noua 'luxul' tangajului sufletesc, frivolitatile si arderile de prisos.
Cata diferenta intre cele doua intamplari, ce pilduitoare lectie ne-au predat si unii, si altii!

n) In ultima zi a anului, in brava noastra Moldova, la Ruginoasa, traditia inseamna cafteala. O bataie cu maciuci regurgitata noua de preistoricul cavernos. Satul se imparte in doua cete barbare – 'Valea' si 'Dealul' –, 'pastratorii' randuielii stravechi isi imbraca pieile de fiare si lupta incepe. Tocmai pe soseaua principala, sub ochii satenilor, infiorati pana-n maduva spinarii de vigoarea obiceiului conservat cu atata sfintenie. Trosnesc cutiile craniene, oasele gem si ele, carnea suspina fragezita cu batele ciobanesti, ce mai, datina in toata regula. Chiar, 'datina' vine de la a da (cu chilomul, bineinteles !)? Recent, la spectacol au asistat si vreo suta de jandarmi, invidiosi parca pe libertatea plaiesilor de a-si lovi adversarii cu dezlegare de la dregatorii culturali. Caci, dincolo de asezarea moldava, 'datina' se numeste incaierare, asezonata cu ultraj la bunele moravuri si, eventual, o crima, iar actorii sfarsesc pe la temnita. Aici, langa Iasi, castigatorii obtin privilegiul de a organiza balul si de a scoate la hora megiesele nemaritate.

Dar, in definitiv, Ruginoasa este tocmai metafora postdecembrista a Romaniei politice. Fiindca partidele nu sunt altceva decat 'triburile' de batausi razesi, iar ala care invinge tocmeste muzica si regulile. Patru ani, nu mai mult. Suficient sa-si traga comisioanele si 'dividendele', portofoliile si comisiile. Vorba scriitorului sud-american Arturo Uslar-Pietri, 'In viata nu se poate decat ori sa fii deasupra, ori dedesubt. Deasupra se afla intotdeauna cel smecher, iar dedesubt cel bleg'. fii nici aci, in batalia electorala, legea penala nu se aplica. Minciuna cu premeditare nu e inselaciune, ci program electoral, iar mas­luirea voturilor te duce la pute­re, si nu la arest. Mascatii pazesc urnele si intervin numai cu ucaz de la stapan. Care stapan taie dupa bunul plac colegiile si circumscrip­tiile, soco­teste pungile cu malai pentru po­ma­nagiii facatori de guverne si parlamente. Ori isi inveleste maciucile in catifeaua democratica, sa amageasca gloata...

Deocamdata, la Ruginoasa fu doar repetitia trantelor de la toamna, cand testele vor icni iarasi, ca si turloaiele, ca si falcile… Ca si Romania, incaputa grotesc pe mana zurbagiilor politici, mereu organizatori de baluri populare si serbari campenesti.

n) Vecinii de la Vest ne-au luat-o iarasi inainte, l-au bagat pe al de Sus in Constitutie. Da, nu radeti, au introdus un paragraf prin care 'Dumnezeu ii binecuvanteaza pe unguri'. De acum incolo, nici un popor nu mai are acces la gratia divina, gata, s-a terminat, templul Domnului s-a mutat la Budapesta. Sarmanii de noi, 'dreptul la fericire' l-au amanetat definitiv americanii, iar binecuvantarea cereasca fost-a confiscata de urmasii lui Atilla.

De aceea ma rascol si cer impe­rativ introducerea grabnica in ur­matoarea lege fundamentala a articolului: 'Dumnezeu ii nemureste pe romani'. Sa plesneasca toti de ciuda, sa fuga toti in vechea Dacie si sa ceara, contra cost, desigur, dreptul la nemurire, mama lor de venetici!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de