x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Traian Băsescu a adoptat strategia lui Ion Iliescu faţă de scandaluri

0
Autor: Ion Cristoiu 06 Sep 2009 - 00:00
Traian Băsescu a adoptat strategia lui Ion Iliescu faţă de scandaluri Jurnalul foto/


Consilier al lui Bill Clinton în timpul scandalului Monica Lewinski, Dick Morris dezvăluie în „Noul prin­cipe" strategia care a făcut, spre uluirea tu­­tu­­ror, ca Bill Clinton să câştige şi un al doilea mandat.



Pentru a dezlega acest mister, Dick Morris întreprinde mai întâi o analiză a scandalurilor de presă în general în care este implicat un politician.
Pe parcursul unui scandal de presă, electoratul se împarte în trei, prin raportare la politician:
Electoratul pro, electoratul contra, aflate la extre­mi­tăţi, şi electoratul indiferent, aflat la centru.

Toate cercetările arată că prin raportare la un politician electoratul indiferent e majoritar. Din simplul motiv că acest electorat are alte preocupări - cele mai multe ţinând de viaţa cotidiană - decât electoratul pro sau contra, ahtiat după politică.
Un politician - spune Dick Morris - trebuie să vizeze cu precădere electoratul de la centru.

Din cel puţin două motive:
1) E cel mai numeros.

2) Poate fi câştigat sau pierdut. Electoratul pro şi contra nu merită prea mare osteneală. Pentru electoratul pro, orice s-ar spune despre politician n-are importanţă. Cu greu electoratul pro acceptă o acuzaţie. El se uită la televizor fără să vadă. Dacă se difuzează ceva favorabil politicianului său, electora­tul pro aplaudă. Dacă e ceva defavorabil, înjură. Tot ce se spune bine despre politician e adevărat. Tot ce se spune rău e o minciună, inventată de duşmani.
Electoratul contra îi e ostil politicianului, indife­rent ce ar face acesta.
Ca şi electoratul contra, el se uită la televizor pentru a-şi confirma antipatia faţă de politician. Dacă acesta e înjurat, aplaudă. Dacă e lăudat înjură.

În paranteză fie spus, această structură ar trebui luată în considerare şi de moderatorii emisiunilor tv. E limpede că o emisiune cunoscută ca anti-Băsescu şi-a creat un public fidel: cel care-l urăşte pe Traian Băsescu. Mesajele primite pe parcursul emisiunii, ratingul constant pot crea iluzia că Traian Băsescu e pe ducă din punct de vedere politic. în realitate, cei care-şi vor spune cuvântul vor fi alegătorii care nu urmăresc această emisiune, ba chiar nu urmăresc aproape deloc emisiunile de dezbateri politice.

În timpul scandalului Monica Lewinski - scrie Dick Morris - Bill Clinton era tocat de dimineaţa până seara de toate ziarele şi televiziunile din America.
Părea că nu se mai poate face nimic.
Şi totuşi s-a putut face ceva.




Bill Clinton şi-a văzut de agenda sa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
O agendă care viza chestiuni de mare interes pu­blic (reforma în sistemul de Sănătate, de exemplu), având drept ţintă electoratul de la centru.
Şi-a obţinut un al doilea mandat în condiţiile în care mai toţi îl vedeau deja cadavru politic.
I-a înlesnit mişcarea şi campania exagerată dusă împotriva sa.
Bătea la ochi disproporţia dintre ce făcuse el şi acuzaţiile care i se aduceau.

La o privire mai atentă, Traian Băsescu a adoptat strategia lui Bill Clinton din timpul scandalului Lewinski.
Prima şi cea mai importantă mişcare a constat în refuzul de a anunţa dacă o să candideze sau nu.

Prin aceasta, Traian Băsescu a urmărit trei obiective:
1) Să evite semnificarea drept campanie electorală a tot ceea ce va face: de la popasurile în iarmaroace până la bătălia pentru legile Educaţiei.

2) A vrut să arate că e un politician serios care se preocupă de chestiuni vitale pentru cetăţeni (efectele Crizei, de exemplu) şi nu de agitaţia electorală.

3) A urmărit să minimalizeze în ochii marelui pu­blic gesturile contracandidaţilor. înscrişi deja în cursă, aceştia îşi pun, în chip automat, toate faptele şi declaraţiile sub semnul bătăliei electorale.

A doua mişcare a constat în continuarea şi amplificarea preocupărilor de şef de stat. S-a implicat în rezolvarea Crizei (aproape toate interviurile date în ultimul timp abordează chestiuni economice, o noutate în viaţa lui Traian Băsescu), a făcut vizite pe şantiere, a mustrat Guvernul, a cerut asumarea răspunderii pentru legile Educaţiei.

Deşi contracandidaţii l-au atacat, nu le-a răspuns. Atacurile presei mogulizate în chestiunea Ridzi, Elena Udrea, Mircea Băsescu au fost abordate în treacăt. Lucru normal. Un politician serios, centrat pe rezolvarea problemelor adevărate ale oamenilor, nu pierde timpul cu fleacuri ţinând de campania electorală.

Într-un cuvânt, Traian Băsescu a urmărit să-şi creioneze imaginea unui politician matur, responsabil, având ca principală preocupare viaţa cotidiană a românilor, puţin interesat, dacă nu chiar deloc, de prestaţia contracandidaţilor săi taxată drept campanie electorală.
Electoratul vizat e, ca şi în cazul lui Bill Clinton, cel aşezat la centru.




Numai că - după opinia noastră - Traian Băsescu nu de la Bill Clinton s-a inspirat, ci de la Ion Iliescu. Şi nu atât de la Ion Iliescu din timpul celui de-al doilea mandat, ci de la Ion Iliescu din anii 1990-1992. Cine a trăit vremurile respective îşi aminteşte că, în timp ce Opoziţia din politică şi din stradă îl ataca în permanenţă pentru trecutul său de comunist, Ion Iliescu făcea turnee prin ţară, se pronunţa în chestiuni economice, într-un cuvânt, se arăta preocupat de pro­blemele cotidiene ale oamenilor.

Am mai scris că Traian Băsescu şi-a propus să ia locul lui Ion Iliescu în ochii electoratului.
Pe de o parte, pentru că acest electorat a rămas orfan, Mircea Geoană nereuşind să-l cucerească pentru el. Pe de alta, pentru că electoratul tradiţional al lui Traian Băsescu, deşi niţel dezamăgit de idolul său, nu va vota cu nici unul dintre contracandidaţii anunţaţi deja. Nu-i exclus însă să opteze pentru Sorin Oprescu, dacă acesta va candida şi, mai ales, dacă acesta va avea abilitatea de a nu-şi face un obiectiv din atacarea lui Traian Băsescu.

Sub semnul acestei strategii electorale, Traian Băsescu îl imită pe Ion Iliescu din multe puncte de vedere.
Ca şi Ion Iliescu, se vrea matur, responsabil, înţelept, refuzând jocurile politicianiste în favoarea politicii mari.
Ca şi Ion Iliescu, încearcă să contracareze campania dusă de trusturi împotriva sa prin deplasări în mijlocul cetăţenilor.

Domnia sa pariază pe un adevăr simplu:
Prezenţa unui politician în mijlocul unei mulţimi din provincie aduce mai multe voturi decât prezenţa aceluiaşi politician la televizor.
Va reuşi această strategie a lui Traian Băsescu?

Greu de răspuns.
Şi dintr-un simplu motiv.
Traian Băsescu se va confrunta cu factori fără nici o legătură cu scandalurile în care este implicat mai mult sau mai puţin în chip îndreptăţit.
Criza economică, dar mai ales nevoia de schimbare după cinci ani de mandat, ar putea să-l învingă.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   electorala,   strategie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de