x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Traian Băsescu, un negustor hoţ sau unul prost?

0
Autor: Lucian Avramescu 25 Mai 2010 - 00:00
Traian Băsescu, un negustor hoţ sau unul prost?


Dacă ar fi să dau crezare autobiografului Băsescu, excesiv uneori în literatura orală a mărturisirii, domnia sa a fost toată viaţa negustor. În mod straniu, ermeticul nostru preşedinte, pitit politic după abile disimulări (abia dacă mai scapă câte un "secret" bine fezandat prin ministresa Udrea), e apucat brusc de mania povestitului despre el.

Ce vindea, ce isprăvi făcea prin porturi, pe cine fraierea. Unii spun că scăpările ar fi sincrone cu o anume euforie la îndemâna oricui îşi poate achita singur consumaţia. Altfel n-ar spune lucruri în general inavuabile. Mă rog. Când naviga pe apele când lucioase, când încreţite, domnul Băsescu, pe atunci marinar, zice că făcea negoţ (se chema bişniţă) cu ginşi, cafea, videocasetofoane pe care le strecura prin port în ţara de baştină. Îndeletnicire la care se pretau mulţi din puţinii care aveau prilejul.

De aici domnul Băsescu, iarăşi dacă ar fi să-l credem, a trecut cu destui dolari la teşcherea pragul lui '89 spre înfloritorul capitalism. Bravo! A fost un negustor prost? Nici vorbă. Românii i-au admirat întotdeauna pe descurcăreţi, chiar când şmecheria este sinonimă cu faultarea legii (ce înfloritoare contrabandă se face azi cu ţigări, cafea, alcool, câte averi nedeclarate curg prin vămi!).

O altă negustorie a domnului Băsescu, despre care tace însă mâlc, dar despre care cuvântează letopiseţul unui dosar penal de câteva mii de pagini, este cea cu vapoare. Revoluţia l-a prins într-un post înalt în Ministerul Transporturilor şi l-a confirmat apoi făcându-l de cinci ori ministru. Uns scurt secretar de stat în acelaşi minister, de "edecul Iliescu" şi de "eşti cel mai bun, Petre", adversarul de azi al îmbunătăţirii pensiilor printr-o muncă prestată de cei încă necocoşaţi a devenit director de cumpărări al unei companii norvegiene.

Tot negoţ, care va să zică! Spiritul lui negustoresc l-a făcut să încheie rapid o cumpărare de nave, 16 parcă, la un preţ de nimic. Aşa a scris, mult şi apăsat, presa. Cumpărătorul străin Băsescu l-a tras în piept, zice un procuror, azi dat afară, pe fraierul stat român reprezentat de băştinaşul Băsescu. Băsescu privat, mai deştept decât Băsescu stat. Altă negustorie, altă şmecherie! Cu banii adunaţi din vânzarea de blugi (că din vapoare zice că n-a luat nimic, ce să iei pe nişte ruginituri revopsite de ciprioţi?) şi-a tras o fabrică de îngheţată.

Ei bine, aici a fost de rău. Cică n-a mers. Lipsea statul. Pe cine să fraiereşti, fiindcă, să recunoaştem, negustoria presupune adesea şi existenţa unuia pe care să-l tragi în piept? În plus, să împingi roaba de cornete prin cătune?! Nu cadrează!

Mai greu de interpretat, fiindcă de aici ne lipsesc momentele euforice (gen cel în care preşedintele recunoaşte cu mândrie cum i-a dus de nas pe francezii cărora le-a incendiat câteva zeci de nave), sunt ultimele două mari afaceri marca Băsescu. În ambele client este poporul român. În ambele fraierit este poporul român. În ambele "jucătorul" ia potul. Una, iniţiată şi desăvârşită înaintea campaniei prezidenţiale care urma să-l reconfirme, a fost împrumutul gigant la FMI, gest fatal pentru câteva generaţii de concetăţeni.

Unii opinează că este un gest mortal pentru ţară. Iniţiator - Băsescu. Unic negociator - Băsescu. Beneficiar - cel redevenit, pe o mare sezonieră de lapte şi miere, preşedinte. După alegeri - potopul. Dacă ar fi să-l credem pe autobiograful Băsescu din faza neelectorală, împrumutul ar fi o tâmpenie. Cum de s-a destâmpit după aceea? Băsescu a fost păcălit, zice un adulator din Brăila care are de la poartă până în uşa casei cu două odăi, toate portretele şi afişele electorale ale lui Băsescu.

Unul, pe care nu l-am văzut până acum, povesteşte de ce au vrut nemernicii să-l suspende. Fiindcă voia să termine cu mafia, cu hoţii, cu trădătorii de ţară. A fost, zice adulatorul, un negustor eventual fraierit. Trăiască preşedintele, suntem lângă el! Ce contează că preţul realegerii aduce lacrimi, durere şi, nu de puţine ori, moarte în multe familii? Chiar şi în viaţa amărâtului ăla care doarme cu poza preşedintelui sub cap.

O altă negustorie, de dată recentă, este pentru menţinerea la putere a PDL. Nu-i vorba de negoţul de tarabă cu "independenţii", ci de tranzacţia cu UDMR. Politicienii maghiari, inteligenţi şi neclintiţi în obiective, au obţinut - simbolic - cea mai răsunătoare victorie. În deja autonomul ţinut secuiesc, limba română a dispărut. Fie-i ţărâna uşoară! Nu-i nimic nou, au fost şi vor fi destui unguri prin satele din Harghita şi Covasna care nu ştiu o boabă româneşte şi n-ar învăţa nici dacă le-ai pune profesor particular acasă.

Au dispărut din actele fundamentale ale statului istoria şi geografia României. Merită bătută în cuiele definitive ale legii o abdicare, fie şi simbolică, doar pentru ca Udrea, Berceanu şi Boc să rămână la putere? Nu-i cam mare preţul, negustorule? Te-a păcălit iar FMI-ul sau tu, din nou, ne-ai păcălit pe toţi? Nu, Traian Băsescu, posesor al unui evident talent comercial şmecheresc, nu poate fi bănuit de prostie. El nu e un negustor prost, ci un negustor hoţ, cum zic, cu incredibilă admiraţie, destui. Ultima lui marfă, dată pe nimic, se cheamă România.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de