x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trandafirul nisipului

0
Autor: Roxana Roseti 27 Ian 2008 - 00:00

Întinderi nesfârşite de nisip, traversate doar de caravane. Egiptenii văd în pustiul Saharei o frumuseţe de neegalat. Aici, în Sahara, creşte “tran­da­firul nisipului”, o “floare” unică, de culoarea argilei.

Întinderi nesfârşite de nisip, traversate doar de caravane. Egiptenii văd în pustiul Saharei o frumuseţe de neegalat. Sahara în tamacheq (limba tuaregilor), deserta în latină, sahraa în arabă sunt tot atâtea nume pentru a desemna “pământul” arid şi aproa­pe lipsit de vegetaţie care este de­şer­tul. Aici, în Sahara, creşte “tran­da­firul nisipului”, o “floare” unică, de culoarea argilei. Aceasta “răsare” în urma modificărilor chimice pe care le suferă nisipul în contact cu apa, sub căldura razelor de soare. Nu există o provocare sau o ispită mai mare pentru împătimiţi şi pentru cei dornici de aventură decât Sahara. “Nimeni nu poate trăi în deşert, rămânând ace­laşi” – scria Wilfred Thesiger în cartea sa “Nisipurile din Arabia”. “El va purta, mai ştearsă sau mai apă­sată, amprenta acestuia, amprenta cu care sunt însemnaţi toţi nomazii”. Cine-i cunoaşte pe reprezentanţii populaţiilor nomade şi triburilor din Egipt, Tunisia, Maroc, Mauritania, Mali, Senegal, Tunisia, Kenya, Zimbabwe, Tanzania realizează ce dife­renţe uriaşe există între beduini, berberi şi tuaregi sau între membrii diferitelor triburi şi comunităţi, chiar dacă împart teritorii asemănătoare şi au cam acelaşi mod de viaţă. Se spune că populaţia nomadă a de­şertului, beduinii, mai ales după furtunile de nisip, văd deseori coloane de marmură ieşind din dune. Majoritatea “copiilor deşertului” încearcă să supravie­ţuias­că în locul unde au avut norocul sau nenorocul să se nască. Într-un ţinut ostil. În paginile 36 şi 37 veţi găsi o pledoarie pentru pustiu. Acolo unde gipsul, sub acţiunea presiunilor din scoarţa te­restră, se transformă în trandafir al acestui pustiu dezvirginat de nomad şi cămila sa.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de