Trandafirul nisipului

Întinderi nesfârşite de nisip, traversate doar de caravane. Egiptenii văd în pustiul Saharei o frumuseţe de neegalat. Aici, în Sahara, creşte “tran­da­firul nisipului”, o “floare” unică, de culoarea argilei.

Întinderi nesfârşite de nisip, traversate doar de caravane. Egiptenii văd în pustiul Saharei o frumuseţe de neegalat. Sahara în tamacheq (limba tuaregilor), deserta în latină, sahraa în arabă sunt tot atâtea nume pentru a desemna “pământul” arid şi aproa­pe lipsit de vegetaţie care este de­şer­tul. Aici, în Sahara, creşte “tran­da­firul nisipului”, o “floare” unică, de culoarea argilei. Aceasta “răsare” în urma modificărilor chimice pe care le suferă nisipul în contact cu apa, sub căldura razelor de soare. Nu există o provocare sau o ispită mai mare pentru împătimiţi şi pentru cei dornici de aventură decât Sahara. “Nimeni nu poate trăi în deşert, rămânând ace­laşi” – scria Wilfred Thesiger în cartea sa “Nisipurile din Arabia”. “El va purta, mai ştearsă sau mai apă­sată, amprenta acestuia, amprenta cu care sunt însemnaţi toţi nomazii”. Cine-i cunoaşte pe reprezentanţii populaţiilor nomade şi triburilor din Egipt, Tunisia, Maroc, Mauritania, Mali, Senegal, Tunisia, Kenya, Zimbabwe, Tanzania realizează ce dife­renţe uriaşe există între beduini, berberi şi tuaregi sau între membrii diferitelor triburi şi comunităţi, chiar dacă împart teritorii asemănătoare şi au cam acelaşi mod de viaţă. Se spune că populaţia nomadă a de­şertului, beduinii, mai ales după furtunile de nisip, văd deseori coloane de marmură ieşind din dune. Majoritatea “copiilor deşertului” încearcă să supravie­ţuias­că în locul unde au avut norocul sau nenorocul să se nască. Într-un ţinut ostil. În paginile 36 şi 37 veţi găsi o pledoarie pentru pustiu. Acolo unde gipsul, sub acţiunea presiunilor din scoarţa te­restră, se transformă în trandafir al acestui pustiu dezvirginat de nomad şi cămila sa.