x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tranzacţionişti şi capitularzi, în faţa lugubrului uneltitor, Tökes

0
Autor: Adrian Păunescu 26 Iul 2010 - 00:00
Tranzacţionişti şi capitularzi, în faţa lugubrului uneltitor, Tökes


Trăim timpuri grele. În schimb, urmează vremuri şi mai grele. Ne ameninţă iarăşi, din scrumul a 70 de ani însângeraţi şi arşi pe rug, cumplitul, criminalul an 1940. Prin cercurile înalte ale puterii şi banului, în acordurile frivolităţii şi desfrâului, danţul continuă. Ce le pasă guvernanţilor de ţara guvernată? Cu ce îl conturbă pe preşedinte declaraţia de război a castorului Tökes Laszlo, fătălăul dedat la solistică, în fruntea unui cor insalubru de uneltitori împotriva României?

Pocitaniei perverse nu-i răspunde nici un oficial român nici în româneşte, nici în ungureşte, pentru că aşa e, la noi, la vârf, se trăieşte tranzacţionist şi capitulard. Şi balul continuă, în surdele saloane luxoase ale banului şi puterii fără de identitate. Ăştia, pe care nu-i doare ameninţarea cu sfâşierea Ardealului, homunculi, nici măcar de eprubetă, cât de chiuvetă, produse incestuoase de bordel politic, ăştia nu pot fi români.

Ăştia par trimişii cinici ai unor interese străine prin aceste ţări ale Estului, cu atât mai uşor de condus cu cât vor fi mai divizate, mai sparte, mai micşorate pe hartă. Responsabili de nasul, pe care şi l-a luat la purtare spărgătorul de ţări, ascuns multă vreme într-un taur comunal, după cum scria memorabil Vadim, şi este acuzată poziţia critică a democraţilor? Sunt cei care, fără a se fi aliniat iredentei ungureşti, au tolerat actul anticonstituţional, antieuropean şi ilegal al înfiinţării unui partid etnic, purtător al maramei înşelătoare de uniune culturală. Care cultură, derbedeilor? Cultura asmuţirii maghiarilor împotriva românilor? Separatismul vostru abject are cumva un scop artistic ascuns?

Dumneavoastră sunteţi, eventual, Beethoven? Vă animă un fel de reîncarnare a lui Van Gogh? Dirijaţi ceva, în afară de morţii din ambele tabere, pe care îi pregătiţi, de ani şi ani, şi vi-i fezandează diverse instanţe internaţionale, cumpărate la pungă?

S-a ivit şi o polemică, foarte încordată, nu-i aşa, între Tökes, care vrea autonomia ţinutei Secuieşti, în felul în care şi-a obţinut Kosovo independenţa, şi Marko, care vrea şi el autonomia ţinutei Secuieşti, dar nu pe calea kosovară. Media românească a şi sărit să sublinieze diferenţa dintre radicalul Laszlo şi moderatul Bella. De fapt, nu e nici o deosebire. Ambii doi, aş zice chiar ambii toţi, ca să mă refer la clăsuţa politică maghiară din România, ar dori autonomia. Inteligent şi speculativ cum e, cel mai dotat dintre ei, liderii udemerişti, G. Frunda n-a întârziat să declare că autonomia se opune independenţei. Măi, să fie! Chiar? Cum adică se opune? Nu cumva autonomia este haina de toată săptămâna a unei atent pregătite redingote de duminică? În dicţionarul explicativ al limbii române, unul dintre sinonimele independenţei este chiar autonomia.

Norocul nostru este totuşi explicaţia momentană pe care o dă domnul Frunda noţiunii de autonomie şi pe care, cu puţină chibzuinţă, o vom putea folosi în documentele internaţionale, când udemerizdii vor vrea şi independenţa. Că aşa sunt ei, fac paşi mărunţi. Şi umblă cu pseudonime păcălitorii, de la etapă la etapă. Chiar în acest an, să ne amintim, crainicii autonomiei secuieşti declarau că tăblia aia nenorocită pe care scrie Ţinutul Secuiesc n-are nici o semnificaţie administrativă şi că ei nu vor decât o regiune de dezvoltare economică, nu se gândesc ei la autonomie teritorială sau etnică.

Şi acum, uite-i că se gândesc. Şi vor să-i stârnească şi pe maghiarii de rând, pe secuii de rând, să iasă în stradă. În urmă cu câţiva ani, Vladimir Ilici Marko ceruse luptă pentru recucerirea munţilor, teritoriilor, pădurilor pierdute de... pierdute de cine? De Ungaria, fireşte. De ce vorbea Marko în numele unei alte ţări? De ce nu-l sancţiona ţara în al cărei guvern era şi este viceprim-ministru? Pentru atacurile la adresa ei şi a Constituţiei? Aşa că totuşi mai uşor cu moderaţia. Care moderaţie? Moderaţia de a considera tricolorul românesc o cârpă colorată şi de a-i aţâţa pe maghiari să lupte împotriva jugului valah şi a bisericii ortodoxe oprimatoare? Moderaţie contra zilei Marii Uniri?

Jocul de-a aparenţele e aproape de sfârşit. Numai că, doritor de a rămâne la putere, fie şi prin sacrificarea nivelului de viaţă al oamenilor şi prin călcarea în picioare a demnităţii şi a unităţii naţionale, guvernanţii se lasă înjosiţi de iredenta maghiară, iar şantajul tökeşilor şi markobelilor e însuşit de guvernanţi ca o mângâiere fraternală. Au fost compromisuri în toţi anii postdecembrişti, dar nici un europarlamentar din delegaţia României n-a îndrăznit până acum să dea şah, din postura sa de vicepreşedinte (atenţie, vicepreşedinte!) al Parlamentului European, României.

Mocofanul, disimulat, care cică reprezintă România şi a fost şi este ales şi susţinut de grupul politic din care face parte PDL, partidul de guvernământ adică, a folosit momentul în care o curte internaţională n-a condamnat independenţa Kosovo, ca să ceară el autonomia unui ţinut fără acelaşi conţinut. Întrebat, pe bună dreptate, de omul raţional şi politicianul înţelept, care este Mircea Coşea, ce părere are despre Tökes, pe care el, portocaliul Preda, l-a susţinut ca să fie vicepreşedinte al PE, democrat-liberalul - profesor de ştiinţe politice, n-a avut curajul să se delimiteze de porcăria acestui estropiat al separatismului, şi a bâiguit nişte stupidităţi.

Ăştia sunt oamenii care reprezintă România în Europa? Şi tot ei îl înjură pe Vadim că e naţionalist. Ei, care, de internaţionalişti ce sunt, vor să ne crucifice între gulaş şi paprikaş. Dar a găsit vreodată vreunul dintre ei ocazia de a-şi exprima (măcar) părerea de rău pentru crimele hortiştilor împotriva românilor şi evreilor din Ardealul pe care l-au înrobit? I-a trecut vreunuia dintre ei prin cap să-şi folosească poziţia pentru a propune un program economic şi social valabil şi pentru români, şi pentru maghiari, ca să ieşim din marasm? Aşteptăm ca incendiul antiromânesc, propus de Tökes, să cuprindă Ardealul, pentru ca să reacţionăm? Nu există legi? În mod normal, Parlamentul României ar trebui să ceară Parlamentului European explicaţii, iar delegaţia României să ceară dreptate. Şi să fie retras orice sprijin politic pentru acest lugubru uneltitor.
Citeşte mai multe despre:   special,   editorial,   observator

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de