x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trasul din daci

0
10 Iun 2005 - 00:00

De mic, Vasile B. a avut o problema cu verbele, pentru care a fost dus si la doctor. Cand maica-sa zicea: "Ia te uita, ploua de crapa pamantul!", Vasile B. iesea glont in curte sa vada cat de largi sunt crapaturile.

Cea mai mare bataie de cap i-a dat-o povestea cu trasul nostru din daci. Nu numai fiindca nu reusea deloc sa vada cu ochii mintii fenomenul, asa cum se intamplase cand a aflat ca vecinul lor "sugea sangele poporului" si de aia fusese trimis la Canal, ci si pentru ca profesorul de istorie, care tot o dadea cu trasul nostru din daci, era o piticanie respingatoare: roscovan, pistruiat si cu ochi mici, de tatar. Vasile B. isi imagina operatiunea ca atare: tovarasul profesor Covalenco impreuna cu inspectorul scolar Barbarea nimerisera, dracu’ stie cum, intr-un mat de dac, iar cand au fost trasi afara, iesisera si mai deformati decat la intrare. Barbarea, cel putin, arata de parca la bagare suportase o lungire a fetei, dar pentru ca la iesire il scapasera in cap, beneficia si de o turtire. Mai bine zis, de o stalcire. Cand Vasile B. a dat peste o carte cu poze despre popoarele migratoare, lucrurile s-au limpezit. I-a gasit acolo pe la anul 800 si pe dacul Covalenco, si pe tracul Barbarea. Pe primul la ostrogoti, pe al doilea la pecenegi.

"Bre, tata - si-a intrebat Vasile B. parintele - , noi toti ne tragem din daci?" "Tati", a raspuns scurt si sigur pe el domnul Costica B., ca omul caruia multe chestii ii erau neclare, dar nu si filiera sa genetica traco-daca. "Si tanti Constantina?", a insistat Vasile B., stiind ca despre ea toti vorbeau c-ar fi jumatate tiganca. "Mai ales ea - a raspuns Costica B. - , da’ de ce te intereseaza?" "Pai, fiindca voiam si eu sa stiu cu ce au tras-o pe tanti din daci, de-a iesit asa vanata."

Tot uitandu-se prin cartea aceea despre hoardele migratoare, Vasile B. a dat pe la anul 1000 si de tanti Constantina. E drept, cu o alta barbie. Daca nu cumva asa fusese tragerea in familia ei: cu partea de sus a fetei la capitolul indo-europeni si cu cea de jos, lata ca o lopata, la capitolul "Triburi razlete din stepele Asiei Centrale". La drept vorbind, nu era semintie de navalitori din care Constantina sa nu-si fi tras si ea ceva. Ba o tuguiala la urechi, ba o turtire la nari, ba la floacele din cap sarmoase si slinoase.

Intr-o zi, dupa ce sarmato-dacul pistruiat si clapaug Ion Ipolitovici Covalenco le-a zis copiilor sa se uite des in oglinda si sa vada cu care din dacii de pe Columna lui Traian seamana, Vasile B. a deschis cartea de istorie la ilustratia cu Columna si si-a dat seama ca semana numai cu unchiul Gheorghe, ala carnul si buzatul, din satul Frecatei. Dar ca avea ceva si dintr-un asupritor turc.

"Nu mai plange, ma, prostule - i-a zis taica-su - , nu vezi ca ai fata lu’ ai nostri?! Ca s-or mai fi nimerit prin patul femeilor, cand eram noi la oaste, cate vreun negustor evreu sau grec, s-o fi nimerit. Dar daca te-a ars soarele din Baragan ca pe mine, atunci n-ai incotro si esti roman pur sange."

Iar Vasile B. s-a uitat din nou in oglinda si a vazut ca, intr-adevar, avea un chip de roman neaos. Doar in ochi parca mai pastra o lucire dusmanoasa de cuman. Insa si aia numai cand se gandea ca iar are lectie de istorie cu dacul-vizigot Covalenco.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   vasile

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de