x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Tratat cu ouă, albul devine portocaliu

Tratat cu ouă, albul devine portocaliu

de Lucian Avramescu    |    09 Iul 2012   •   12:36

Domnul C. Verzea, prahovean, ma informeaza ca albul isi poate modifica rapid culoarea in urma unui bombardament bine tintit cu oua clocite. Pot fi utilizate si oua nealterate dar e pacat, ca s-au cam scumpit. El sugereaza si acele pompite utilizate de copii la plaja, umplute cu vopsea portocalie. N-am priceput dintru inceput ce vrea sa-mi spuna. Trec caravane electorale cu portocalii vopsiti in alb. Sa-i ajutam, zice domnul Verzea, sa se intoarca la culoarea initiala, cea sub care ne-au nenorocit. Asa deci! Furat de alte treburi la Sangeru n-am mai deschis televizorul si am pierdut ultima stratagema a transformarii portocaliului in alb. PDL nu mai vrea sa fie recunoscut, nici in mitingurile pro Basescu, drept pentru care se va prezenta in travesti. In travesti au fost si-n campania localelor. Domna Udrea a vopsit verde toate cearsafurile electorale din Capitala, si le-a intins, ca pe niste izmene propagandistice pe blocuri si in intersectii. Rezultatul a fost zero. Minciuna n-a tinut, iar in sectorul 6, unde doamna a fost aleasa parlamentar, cateva panouri verzi au devenit, tratate cu aceleasi oua de care vorbea corespondentul meu prahovean, de culoarea omletei. Fiecare cetatean, trecand pe acolo, a cotizat cu un ou. Sa fie intampinata astfel si caravana de mirese a pedelistilor care vor chema poporul la iubire pentru Basescu? Mirele e cam copt, stiut din minciuni si talharii, pe unde a trecut a cam lasat pustiu si parjol. A inceput, ca director comercial al unei firme norvegiene – scrie intr-un dosar neclasificat – sa cumpere vapoare de la un negustor roman de vanzari pe care il chema, culmea, ca si pe norvegian, tot Traian Basescu. Astfel iscalitura, aceeasi, apare si la vanzator si la cumparator. Tot de atunci a ramas nelamurita transferarea a 500.000 de dolari in contul unei firme care nu mai exista. Apoi, promovat ministru de transporturi, a lichidat cu totul sutele de vapoare comerciale romanesti considerate niste rable. Rablele, vopsite – revopsirea are un rol important in viata lui Basescu – umbla si acum, sub pavilioane straine, pe marile si oceanele lumii si se prezinta avantat. Tot ca ministru a repartizat, pe ochi frumosi, unor amici, intretinerea taluzurilor de cale ferata iar sinele ramase fara trenuri le-ar fi vandut, tot smechereste, unor firme cotizante. Tot ce-a atins Basescu si-a schimbat culoarea si a disparut. In spate au ramas doar bani, bani multi, bani care n-au intalnit niciodata vistieria tarii, ci numai niste buzunare fara fund, private.

Un ofiter din serviciile externe, coleg de liceu la Valenii de Munte, de unde a fost recrutat pentru o scoala pe care nu s-a ferit sa ne-o spuna, a lucrat cu Basescu si dupa revolutie. E pensionar. Zi-mi ma si mie, l-a intrebat un confrate (eram vreo cinci fosti colegi de liceu) Baselu pune botu? Se da la spaga? L-a apucat un ras de nu se mai oprea. Stiti care-i vorba lui cand ii ceri sa te ajute, o aprobare, o iscalitura? Da mie ce-mi iese? Asa il si porecleam – 'Da mie ce-mi iese?' Si-i iesea. Atentie, insa, oricat i-ai da, te uita repede si la prima ocazie afli ca nu te-a cunoscut in viata lui. Cum a facut cu asfaltatorul ala. Chestie de culoare. Uneori a obrazului.

×