x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trecutul nu-şi cere niciodată scuze

0
Autor: Tudor Octavian 10 Ian 2012 - 21:00

n) Mila, compasiunea, ingaduinta la infinit au urmari de neprevazut. Ca de altfel orice acumulare cu o cauza imposibil de controlat. Un pictor, care a trait 80 de ani, a sufe­rit, de la 20, de tuberculoza si a fost internat in nenumarate randuri in sanatorii cu diagnostice care pe prieteni, pe comentatorii domeniu­lui si pe toti cei care il cunosteau ii obligau la probleme de constiinta. Cum sa-i consideri stradaniile artistice vadit modeste si marcate de obsesiile bolii daca nu cu o po­ma­na de aprecieri fara o relatie con­vingatoare cu opera?

Omul a avut o multime de expozitii personale si participari la Saloane, in­tre doua internari, iar excesul de bunavointa al confratilor si al criti­ci­lor au acreditat in tinerete si apoi in deceniile pe care le-a mai trait un portret de damnat, artistul produ­cand noi si noi probe ale unui ta­lent firav si plicticos. Un om mai poa­te da inapoi, dar o societate nu. Cum sa-si recunoasca toti cei care au scris elogios despre el si despre amaratul sau manierism ca au facut-o dintr-o pornire caritabila, dintr-o marinimie in marginea chestiunii artistice? Cu atatea superlative aduante pana la 70 de ani, pictorului a trebuit sa i se orga­ni­zeze si o retrospectiva, sa i se edi­teze si un album, iar dupa ce a mu­rit sa fie pomenit ca un luptator care si-a invins un destin ne­cru­ta­tor.

Daca nu-i stim povestea, care in­duioseaza si te face rezervat cu pa­rerile, n-avem nici un motiv sa-i cinstim productia atelierului de pictor. Povestea insa i-a trimis lu­crarile in muzee si colectii si tot ce ne este ingaduit fara sa abuzam de un trecut intepenit in elogii e sa spunem: Asta e!

n) Pana sa nasca bunica al treilea co­pil, imi spune un medic, bunicul a fost liberal, dupa care, la fiecare copil pe care i l-a daruit bunica, a schimbat partidul. Cand i s-a re­pro­s­at ca e oportunist, bunicul a zis: Cu opt guri de hranit e imposibil sa fii consecvent politic in Romania.

n) La New York, o familie de ro­mani care in tara trecea drept una de oameni cultivati si cu gusturi literare alese, nu avea in casa nici o carte. Simtind ca gafez, n-am putut totusi sa nu ma mir ca nu vad nici o carte. Ei insa, inginerii care in tara aveau o biblioteca mare, nu s-au simtit nici stanjeniti, nici jigniti. La randul lor s-au mirat de mirarea mea: Carti la New York?!! Ce sa faci cu ele?

n) Un accent schimba tot intelesul unei propozitii cu mare aplomb academic: De la traditia mitica a poporului roman la traditia Mitica.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de