x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trenuletele groazei

0
Autor: Marius Tucă 30 Mar 2004 - 00:00

Public in locul editorialului meu scrisoarea unei cititoare a Jurnalului National despre atentatele de la Madrid. Este interesant cum vad compatriotii nostri declaratiile celor care au fost in trenurile groazei si au scapat cu viata!

Inevitabil traim declinul unei lumi care e guvernata de trupe teroriste si nimeni nu stie cand ne vom trezi sfartecati la fel ca victimele din Spania. Stam cu frica in spate la fiecare zgomot dupa atentatul din 9 septembrie, dar acum spaima a devenit si mai mare cand trenuri obisnuite au devenit adevarate trenulete ale groazei.

Ziua de 11 Martie s-a transformat intr-un cosmar pentru cei care se indreptau la munca atunci, dar in special pentru familiile victimelor. Moartea bate la usa fiecaruia, dar cum se poate ca moartea atator oameni sa fie decisa de niste bombe detonate cu ajutorul telefoanelor mobile? Vorbim de integrare, de democratie, de sfarsitul comunismului, de tehnologii supraavansate, de societati multilaterale, dar in final toate acestea se intorc impotriva noastra.

La fel cum americanii au inventat moda deselor razboaie si romanii trebuie sa aiba un razboi propriu: cel impotriva coruptiei. Dar mizeria fara speranta din Romania, indiferenta cu care se trateaza totul ii determina pe multi sa plece. Isi iau inima in dinti si merg la cules de capsuni, caci orice e mai bun ca o Romanie unde gradul de cultura e subdezvoltat, e ca si cum ne-am intoarce in preistorie aici. Asa ca oamenii pleca sa caute civilizatia demult uitata la noi.

Statistica celui mai grav atentat savarsit vreodata in Europa arata pe tabelul victimelor 199 morti si peste 1.400 de raniti. Dar daca Romania tot se zbate sa ajunga printre primele tari care vor fi acceptate in Uniunea Europeana, cel putin aici a reusit sa se clasifice pe locul doi. Dupa Spania numarul victimelor care erau de 11 nationalitati sunt romani aflati in drum spre munca. 11 morti, 6 disparuti, 80 de raniti e bilantul negru pentru Romania. Cel mai absurd lucru e ca nu am pierdut doar mii de tineri plecati peste tot, fiindca s-au saturat sa duca aici o viata furata de taxe, impozite sau guvern instabil, ci am pierdut constiinta de roman. Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul s-ar intoarce in mormant daca ar auzi declaratiile romanilor care au scapat cu cateva zgarieturi si julituri: „Multumim lui Dumnezeu ca am fost la locul si timpul potrivit". Doare sa auzi ca nu regreta nimic, doare si mai mult sa vezi ca e mai bine sa traiesti bine si sa fii sclavul altuia, dar mereu cu frica in spate ca din senin poate cadea o bomba asupra ta, decat sa te intorci la tine in tara si sa te tarasti pentru a putea plati factura de gaz, curent si apa. Platim factura si pentru gunoi. Acesti oameni care multumesc lui Dumnezeu nu ca au pierdut trenul in dimineata de joi, ci ca se aflau in el, ca au fost raniti si mutilati sunt romanii aflati ilegal. Toate pentru ca la capatul patului asa-zis de suferinta din spitale autoritatile spaniole le-au lasat documentele de rezidenta.

E mult prea mult sa ceri sa fie bine, dar se pare ca pentru ei era mai bine in trenuletele groazei, decat acasa unde cel mai probabil pe langa familii ii astepta un pat gol, zatul de cafea pe fundul unei cani, actele de somaj si nelipsitele taxe pe care trebuiau sa le achite. Totusi Romania si-a adus mortii acasa. Oamenii de aici si-au jelit copiii, fratii, parintii pe care ii vedeau pentru ultima data in drumul spre groapa unde urmau sa fie inmormantati. Asistam la acte teroriste, ne miram, suferim pentru cei aflati atunci in cele patru trenuri de navetisti care veneau din Alcala de Henares si Guadalajara si intrau in statiile Atocha, El Pozo del Tio Raimundo si Santa Eugenia pentru ca am putea si noi oricand sa le luam locul. Si cum cei de la VAMA VECHE spuneau candva: CELOR CARE STIU CA VISELE NU POT MURI noi putem adauga: NOI PUTEM MURI IN ORICE CLIPA.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de