x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tristeţe ameninţătoare la Cluj

0
Autor: Dan Dumitrescu 01 Sep 2007 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Ciprioţii sunt oameni de leafă mică, dar trai bun. Fiindcă natura le oferă mult mai mult decăt ar căştiga din osănda muncii. Prin bătătura vacanţelor aducătoare de profit ei prestează doar micul negoţ, palavra şi căntecul. Corvoada este lăsată in seama veneticilor fugăriţi prin lume de sărăcie.



PUNCTUL PE EI
Ciprioţii sunt oameni de leafă mică, dar trai bun. Fiindcă natura le oferă mult mai mult decăt ar căştiga din osănda muncii. Prin bătătura vacanţelor aducătoare de profit ei prestează doar micul negoţ, palavra şi căntecul. Corvoada este lăsată in seama veneticilor fugăriţi prin lume de sărăcie.

Fotbalul m-a imprietenit cu ciprioţii greci. Sub pretextul unor meciuri ale echipelor noastre de club sau ale naţionalei, am făcut multe excursii la Larnaca. Intotdeauna m-am simţit bine aici, pentru că nu m-am impotrivit obiceiurilor locale. Niciodată nu mi-am propus să inving tentaţia de a trăndăvi temeinic şi, pe deasupra, la plecare, imprumutam fără dobăndă din satisfacţia succesului sportiv al romănaşilor noştri.

Am insoţit pe CFR la returul cu Antorthosis Famagusta, sperănd că istoria se repetă. Găndeam că infrăngerea clujenilor in meciul de acasă a fost doar un accident şi că echipa lui Andone va fi capabilă să-şi ia revanşa cel puţin printr-o victorie de palmares. In prima parte a meciului speranţa a fost intreţinută de prestaţia modestă a trupeţilor lui Keţbaia. Deziluzia a fost insă cruntă, pe măsură ce observam că optimismul meu este sever amendat chiar de fotbaliştii clujeni. Aerul pompat in ofensivă de Tony sau de Panin, reuşitele de graţie cu care a plusat in construcţie Trică sau zbaterea lui Deac răsuflau penibil prin supapele stricate de indolenţa lui Fabiani, de războiul inestetic dintre Mureşan şi obiectul acela rotund, de faptul că Semedo a lăsat deseori impresia că nu cunoaşte geografia terenului de joc.

CFR a făcut un meci nul din toate punctele de vedere. Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan au plecat de la stadion umbriţi de o tristeţe ameninţătoare. Pe Ioan Andone l-am văzut pentru prima oară prăbuşit in sine. Atitudinea sa contrasta puternic cu jovialitatea multora dintre fotbaliştii pe care ii antrenează şi care probabil nu au aflat că formează impreună o echipă. In timpul zborului de intoarcere, Stăncioiu şi-a anunţat colegii să rămănă grupaţi pe aeroportul din Cluj, deoarece antrenorul doreşte să le vorbească. Intălnirea a fost insă contramandată. Să-şi mai fi luat Andone un răgaz inainte de anunţarea unei decizii importante? Vom vedea. Cert este că cineva trebuie să plătească oalele sparte. In fotbal osănda muncii este obligatorie.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de