x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Triumful caţei

0
Autor: Razvan Barbulescu 22 Aug 2009 - 00:00
Triumful caţei


La mahala, lucrurile sunt simple. Cu poalele suflecate, să n-o încurce la imprecaţii, caţa îşi pune mâinile în şold şi o lucrează pe îndelete pe ailaltă, că ailaltă nici n-apucă să respire, să priceapă. Cu poalele săltate, îi turuie gura când vrea să-i bage ăleia minţile în cap, s-o facă de s-o ţină minte, adică s-o pună la punct. E ca la golani, câştigă ăla care loveşte primul şi-i dă celuilalt borşul pe nas. Elena Udrea s-a dus la comisie nu pentru că o obliga legea, nu ca să spună cum a cheltuit ministerul banii, nu ca să vorbească de contracte, ci ca să-i înveţe minte pe ăia. Să le dea borşul pe nas ălora care n-o-nghit.

Esenţialul Vanghelie are capacitatea de a reduce realitatea la esenţă. Pentru că nu-l dă vocabularul afară din casă, se limitează la substanţă. Aşa a ajuns ca într-un moment de maximă inspiraţie să spună că Elena Udrea, apropo de o intervenţie publică, a fost o caţă. Femeie frumoasă, lui îi plac femeile, recunoştea cu sfială, dar caţă. Tipul de femeie cu care nu e bine să ai de-a face, se năpusteşte, nu-i mai iei vorba şi te umple din cap până-n picioare.

Elena Udrea a procedat după cum a ghicit-o Vanghelie. Fir-ar mă-sa a dracului de comisie, or ea pă mine, or eu pă ea. Fir-ar mama voastră... exprima figura luminoasă a blondei după audieri. Buchetul de flori şi cei doi halebardieri (secretari de stat?) de la minister, care o însoţeau ca badygarzii, completau imaginea de telenovelă. Filmată pe tot parcursul, ministreasa avea întipărită pe figură satisfacţia că ăilalţi nici nu se treziseră din pumni când ea ajunsese deja la minister. Ce mai conta cum au fost cheltuiţi banii la turism...

La comisie, caţa avea o singură grijă: să vorbească prima, să li se usuce fraierilor gura, să-i lase cu ochii în soare, să mai apuce să-şi dea cu bronzol, crezând că sunt pe plajele lui Mazăre. Din punct de vedere electoral, fiindcă despre asta e vorba, greşeala e de neiertat. Invenţie de laborator politic, Elena Udrea are stomac, dar n-are talent.

Credinţa tembelă "daţi în mine, daţi în partid, daţi în preşedinte!" e întreţinută şi încălzită în draci de generaţia Udrea - Ridzi. Sindromul totalitar, eu sunt ăia, mă trosniţi pe mine, îi trosniţi p-ăia, şi invers, se manifestă plenar. Însă un politician autentic, cu ceva mai mult decât stomac, plete blonde şi decolteu, ar pune mâna pe carte. Ar da şi prin Drăghicescu, la fel de prezent azi, asemenea lui Caragiale, ca să afle până nu e prea târziu câte ceva din psihologia poporului român. Ar lua la cunoştinţă de faptul că prea multă bucurie, mai ales în vremuri mizere, de criză, sărăcie, guverne proaste etcetera, triumful şi obrăznicia victorioşilor te scot din sărite. Ajungi să-i urăşti. Şi nu mai calci la vot. Aşa s-a ajuns la prezenţa de 30%.

Obraznicul mănâncă praznicul e un aforism sănătos, dar e inventat de neruşinaţi. E un fel de pro domo al nesimţitului. Politicianul autentic e deştept şi cu bun-simţ politic.
Chiar dacă nu crede în ce face, simte.

Aşa a pierdut Ridzi. Era antipatică. Se credea pe cai mari. Toţi cei care se trag din preşedinte sunt pe cai mari. Îi remorchează preşedintele şi cred că ajunge.

Pentru ca izbânda să fie şi mai năucitoare, blonda a aruncat în treacăt două cifre din care rezultă saltul excepţional al turismului din epoca Udrea. După doxa ministrului, minunea s-a desfăşurat astfel. Miliarde de europeni, cu mic cu mare, fără deosebire de vârstă, sex, etnie, leafă, pensie şi bursă au dat toţi pe Eurosport, au văzut reclama şi au tăiat-o în bejenie la Marea Neagră. Transhumanţă declanşată de mintea mopului blond, cu sarmale şi tişlaifăre brodate în direct. Ei, de fapt, se duseseră la bulgari.

Cel puţin nevestele, mărturisea o vecină, şi-au scos-o de la suflet pe Udrea. Românca, femeia-mamă- gospodină-om de afaceri-producător-beneficiar, devenise mistică: crezuse ca fraiera în sarmalele, andrelele şi murăturile Elenei. Erau de pe aceeaşi stradă, chiar dacă nu tot din Pleşcoi. La comisie, Udrea n-a mai fost o simplă nevastă, consilieră, biciclistă. Avea ceva din triumful unei amante arogante, care i-a tras-o nevestei harnice, cuminţi şi devreme acasă.

Altfel zis, cam asta rămâne din oferta turistică a ministerelor surori - MTS şi MT: românilor le place victoria ŕ la Hagi - Comăneci, nu izbânzile ŕ la Ridzi - Udrea. Motiv pentru care rămânem cu ochii pe contractele din Turism.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de