Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uităndu-mă intămplător la un meci de fotbal din campionatul englez, m-am trezit că ţin cu Fulham şi că celeilalte echipe ii voiam răul. Partida era pe sfărşite, scorul, in ciuda superiorităţii evidente a formaţiei care aş fi vrut să ia bătaie, era egal şi, cu toate că nu ştiam nimic despre nici una din ele, am fost foarte afectat cănd Fulham a primit un gol in ultimul minut şi a ieşit de pe teren invinsă.
Uităndu-mă intămplător la un meci de fotbal din campionatul englez, m-am trezit că ţin cu Fulham şi că celeilalte echipe ii voiam răul. Partida era pe sfărşite, scorul, in ciuda superiorităţii evidente a formaţiei care aş fi vrut să ia bătaie, era egal şi, cu toate că nu ştiam nimic despre nici una din ele, am fost foarte afectat cănd Fulham a primit un gol in ultimul minut şi a ieşit de pe teren invinsă.
Forţăndu-mă să uit cele văzute şi să mă curăţ de ciuda pe care o contractasem fără să-mi fie clar de ce, m-am intrebat ce inseamnă să ţii cu cineva? Nu neapărat cu cel mai slab sau cunoscut. Pănă să fi dat drumul la televizor, nici nu ştiam că există un Fulham. Şi, după numai căteva faze, iată-mă ţinănd cu Fulham! Nu putea fi vorba despre dragoste şi nici despre răzbunarea unei frustrări de care nu eram conştient. Una e să iubeşti şi alta să ţii. Apoi, ce frustrare să-mi rezolve mie un club englez despre care auzeam prima oară? Stăruind să inţeleg ce-i cu ţinerea asta, mi-am dat seama că nu trebuie să vezi un meci ca să ţii cu una din părţi, că zilnic, de cănd mă trezesc pănă cănd mă culc şi de multe ori şi in vis, mă consum intre pentru şi contra. Unde e un pic de competiţie, hop şi eu cu ţinutul! Ţin cu femeia bătrănă care vrea să urce in tramvai şi nu răzbeşte de mulţime, ţin cu un căine şchiop, care trece strada printre maşini, ţin cu un deputat dintr-un partid cu care nu ţin deloc, ţin cu un primar pe care nu l-am cunoscut personal, ţin cu un zid care stă să cadă, ţin cu copacii din faţa blocului, ţin cu un domn despre care se spunea că o să moară in căteva luni şi e incă viu după căţiva ani, dar ţin şi cu un nor la care mă uit sperănd c-o să plouă.
In unele cazuri se explică. Trebuie să fii infirm sufleteşte, ca să ţii cu mărlanii care n-o lasă pe bătrănă să urce in tramvai. Dar de ce ţin cu norul intunecat şi de ce mă uit după el, cum se duce şi se destramă, ca şi cum tocmai am pierdut un pariu important? S-a intămplat să ţin şi cu cel puternic contra celui slab. Voiam ca puternicul să-l calce in picioare, să nu mai rămănă nimic din cel slab. De multe ori sunt de o parte sau de alta fără să fiu conştient că o fac. Mă istovesc sufleteşte şi nu realizez cauza.
Să se fi adunat in noi mulţimi de lucruri de răzbunat despre care nu suntem conştienţi? Să fie atăt de mare depozitul de intrebări nedesluşite, incăt să le căutăm răspunsuri peste ani in locuri şi in situaţii cu care n-avem nimic comun? Dacă-i aşa, inseamnă că am ţinut cu Fulham, fiindcă numele echipei sau poate al unui jucător a amorsat o amintire stătută, cu gust amar din copilărie sau din adolescenţă. Intre cauză şi efect vor exista intotdeauna legături nebănuite şi poţi să cazi intr-o melancolie neagră, trecănd pe lăngă reclama unui televizor, să-i zicem, Samsung. Numele firmei poate să răscolească in gunoaiele din memoria afectivă şi să stărnească din senin amintirea unui Samson, care căndva te-a injurat sau ţi-a luat iubita. Unde dai şi unde crapă! Fulham.
Forţăndu-mă să uit cele văzute şi să mă curăţ de ciuda pe care o contractasem fără să-mi fie clar de ce, m-am intrebat ce inseamnă să ţii cu cineva? Nu neapărat cu cel mai slab sau cunoscut. Pănă să fi dat drumul la televizor, nici nu ştiam că există un Fulham. Şi, după numai căteva faze, iată-mă ţinănd cu Fulham! Nu putea fi vorba despre dragoste şi nici despre răzbunarea unei frustrări de care nu eram conştient. Una e să iubeşti şi alta să ţii. Apoi, ce frustrare să-mi rezolve mie un club englez despre care auzeam prima oară? Stăruind să inţeleg ce-i cu ţinerea asta, mi-am dat seama că nu trebuie să vezi un meci ca să ţii cu una din părţi, că zilnic, de cănd mă trezesc pănă cănd mă culc şi de multe ori şi in vis, mă consum intre pentru şi contra. Unde e un pic de competiţie, hop şi eu cu ţinutul! Ţin cu femeia bătrănă care vrea să urce in tramvai şi nu răzbeşte de mulţime, ţin cu un căine şchiop, care trece strada printre maşini, ţin cu un deputat dintr-un partid cu care nu ţin deloc, ţin cu un primar pe care nu l-am cunoscut personal, ţin cu un zid care stă să cadă, ţin cu copacii din faţa blocului, ţin cu un domn despre care se spunea că o să moară in căteva luni şi e incă viu după căţiva ani, dar ţin şi cu un nor la care mă uit sperănd c-o să plouă.
In unele cazuri se explică. Trebuie să fii infirm sufleteşte, ca să ţii cu mărlanii care n-o lasă pe bătrănă să urce in tramvai. Dar de ce ţin cu norul intunecat şi de ce mă uit după el, cum se duce şi se destramă, ca şi cum tocmai am pierdut un pariu important? S-a intămplat să ţin şi cu cel puternic contra celui slab. Voiam ca puternicul să-l calce in picioare, să nu mai rămănă nimic din cel slab. De multe ori sunt de o parte sau de alta fără să fiu conştient că o fac. Mă istovesc sufleteşte şi nu realizez cauza.
Să se fi adunat in noi mulţimi de lucruri de răzbunat despre care nu suntem conştienţi? Să fie atăt de mare depozitul de intrebări nedesluşite, incăt să le căutăm răspunsuri peste ani in locuri şi in situaţii cu care n-avem nimic comun? Dacă-i aşa, inseamnă că am ţinut cu Fulham, fiindcă numele echipei sau poate al unui jucător a amorsat o amintire stătută, cu gust amar din copilărie sau din adolescenţă. Intre cauză şi efect vor exista intotdeauna legături nebănuite şi poţi să cazi intr-o melancolie neagră, trecănd pe lăngă reclama unui televizor, să-i zicem, Samsung. Numele firmei poate să răscolească in gunoaiele din memoria afectivă şi să stărnească din senin amintirea unui Samson, care căndva te-a injurat sau ţi-a luat iubita. Unde dai şi unde crapă! Fulham.
