x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tudor Octavian: Adevărul, tot adevărul

0
Autor: Tudor Octavian 07 Oct 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
O ambiţie am şi eu la viaţa mea, spunea coana Aurica, să ştiu adevărul, tot adevărul. Mişulică al meu mă înşeală sau nu? Eu cred că mă înşeală şi că m-a înşelat mereu, de când ne-am luat. Coana Aurica, o gospodină trupeşă, care de când nu se mai uită în oglindă nu mai arată de patruzeci şi cinci de ani, ci de şaizeci, avea cu Mişulică al ei tot ce-i trebuia: casă, Dacia, televizor, celular, maşină de spălat, frigider şi chiar DVD. Îi mai lipsea, ca să fie fericită, adevărul.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
O ambiţie am şi eu la viaţa mea, spunea coana Aurica, să ştiu adevărul, tot adevărul. Mişulică al meu mă înşeală sau nu? Eu cred că mă înşeală şi că m-a înşelat mereu, de când ne-am luat. Coana Aurica, o gospodină trupeşă, care de când nu se mai uită în oglindă nu mai arată de patruzeci şi cinci de ani, ci de şaizeci, avea cu Mişulică al ei tot ce-i trebuia: casă, Dacia, televizor, celular, maşină de spălat, frigider şi chiar DVD. Îi mai lipsea, ca să fie fericită, adevărul.

Nu s-ar fi ostenit prea tare să-l afle, dacă nu ar fi citit într-o revistă pentru femei că numai şase la sută din soţi sunt fideli nevestelor lor şi că, din aceştia, o mare parte sunt impotenţi. Zile de-a rândul, după ce a citit articolul, coana Aurica a căutat adevărul în agenda lui Mişulică, în geanta lui cu hârtii de-ale firmei, a stat nopţi întregi trează, doar, doar l-o auzi vorbind în somn de curvele lui, a plătit şi o agenţie să-l urmărească în zilele când o anunţă că are şedinţă cu şeful până târziu, dar tot n-a reuşit să afle adevărul. Măcar o parte, dacă nu tot. E hoţ, Mişulică, le spunea ea vecinelor, pe jumătate tristă, pe jumătate mândră că avea un bărbat care nu putea fi prins cu minciuna. S-a întâmplat însă ca ultima amantă a lui Mişulică, mai pricepută la psihologia bărbaţilor, să-l prindă pe acesta în pat cu cea mai bună prietenă şi, ca să se răzbune, i-a trimis Auricăi un CD-Rom cu ultimele lor randevuuri amoroase, în care ea se fandosea către camera ascunsă, iar Mişulică grohăia şi ţipa în gura mare mâcaţi-aş crizantema.

Amanta lui Mişulică avea acest obicei, să se uite seara, singură, la televizorul cu plasmă, mare cât un perete, la cele mai reuşite partide de sex cu bărbaţii din dotare. Ca secretară de director, avea vreo şapte, toţi familişti. "Priveşte şi te mi­nunează – scria în biletul care însoţea discul – cât de porci pot să fie masculii ăştia ai noştri. În curând şi pe internet, cu stimă şi înţelegere, Blonda veritabilă!". Deşi coana Aurica nu ştia că e siderată, deoarece nu cunoştea cuvântul, era. O sidera adevărul. A urmat un divorţ cu scandal, fiindcă multă lume din cartier avea acces la internet, iar Mişulică era fotogenic şi când scotea capul dintre picioarele blondei veritabile ca să urle, cuprins de un neaşteptat avânt religios, Dumnezeule, ce avem noi aici!

La partaj, coana Aurica s-a ales cu ju­mă­tate din bunurile strânse în cei două­zeci şi cinci de ani de căsnicie, având în plus şi adevărul. Televizorul era bun, că-l luaseră de curând, frigiderul, deşi vechi de opt ani, funcţiona perfect, maşina de spălat cu program bâzâia ca una nouă, tot ce hotărâseră judecătorii că trebuie să-i rămână ei, folosea la ceva. Numai adevărul nu-i adusese nici un folos.

Un poet era de părere, într-una din cărţile lui, că adevărul e întotdeauna altul. Numai că virtuoasa coana Aurica era, cum spuneam, atât de siderată de întâmplare, încât numai de citit poeţi nu-i ardea. Şi chiar dacă i-ar fi citit, tot n-ar fi înţeles cum poate fi adevărul întotdeauna altul. Aceeaşi sociologi, care au constatat că abia şase la sută din bărbaţi le rămân fideli, toată viaţa, soţiilor au descoperit şi că doar şase la sută din populaţia lumii e curioasă să afle ce alte adevăruri mai mari se ascund în spatele celor mici şi banale.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   adevar,   mişulică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de