Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Scrisul zilnic la ziar formează o seamă de obişnuinţe, pe care e bine
să nu le deranjezi. E ca respiraţia. Nu-ţi poţi schimba felul de a
respira doar fiindcă ai alt scaun sub tine şi alt bec în veioză.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Scrisul zilnic la ziar formează o seamă de obişnuinţe, pe care e bine să nu le deranjezi. E ca respiraţia. Nu-ţi poţi schimba felul de a respira doar fiindcă ai alt scaun sub tine şi alt bec în veioză.
Una dintre obişnuinţele mele e să scriu în capul paginii numele rubricii. N-ar trebui, deoarece textul intră zilnic în ziar în acelaşi loc, dar m-am deprins aşa. Când n-o fac, am o senzaţie de lipsă, iar frazele se leagă anevoios. Din când în când, în loc să scriu corect "Scriitorul de la pagina 3", bat alte clape şi-mi iese când scricitozul, când scrocitorul, când scritoriul.
De-a lungul timpului mi-au ieşit toate combinaţiile posibile între cele zece litere. În ecuaţie au mai intrat şi alte litere din vecinătatea lor. S-a întâmplat să scriu triicorul, sorticorul, scriitobul, striizobul şi alte năzdrăvănii. Gândindu-mă mai bine, am început să mă întreb: nu cumva chiar asta sunt, adică scricitorz, scortitor, sictiritor sau socotitor?
Am lărgit judecata la toţi cei care scriem în presă şi lucrurile au început să fie mai lămurite. Suntem oare toţi scriitori sau unii am devenit simpli sorcitori? Avem toţi îndreptăţirea să ne chemăm scriitori, de vreme ce foarte puţine articole au calitate artistică, iar logică şi gramatică şi mai puţine? Nu cumva maşina de scris a corectat cu de la sine putere un nume exagerat de rubrică?
Recitindu-mi unele texte mai vechi, mi-am dat seama că maşina de scris a avut din când în când dreptate: n-aveau nimic de scriitor în ele. Mai ales cele cu trimitere în politica zilei. Fiind ceva mult prea trecător, subiectul politic te face scârtiţoc, cârtistor, cârtitoc şi scorţişor. Scriitor eşti doar când lucrurile la care te referi îi interesează şi pe locuitorii din Zanzibar ori din Australia. Când aceste lucruri îi privesc nemijlocit şi pe ei. Ca şi tipicul rubricii, tot ce urmează după nume trebuie să se mai fi întâmplat şi altora, să ţină de obişnuitul vieţii. Chiar şi prostia. Dovadă că numai banalul e interesant, nu excepţionalul, o avem în erori. Dacă aş greşi de zeci, de sute de ori numele rubricii şi aş scrie "Scârţâitorul de la palina 3" aş acredita o nouă ocupaţie literară, aceea de scârţâitor de paline, exemplul meu ar fi urmat şi de alţi sictiritori şi cricitorzi şi astfel scârţâiala cu pixul pe hârtie şi cu computerul ar conta ca o contribuţie artistică importantă.
Tâmpeniile fac carieră laolaltă cu treburile bune. Sorticorii şi scrocitorii din presă şi din literatură au reuşit împreună să înnebunească lumea, publicând scricitorzii. La târgurile de carte, scâretitocii şi strizitobii sunt vedete, iar scrocitoriile lor sunt lăudate de alţi crotizori. Ca şi cum omenirea asta doreşte să se scârtirocească şi nimic din ce a fost valabil pentru toţi oamenii, până azi, să nu mai conteze.
Când corectez eroarea din numele rubricii, nu mă gândesc doar la cititorul român – reţineţi: la cititorul român, nu la cistoriul râman – ci şi la acela din Zanzibar. Oricât de zanzibarez ar fi el, e om ca şi mine, vede tot cu ochii, simte tot cu fiinţa lui întreagă, îşi iubeşte copiii cu aceeaşi ardoare, e atras ca şi mine de femei, nu de ambigeni şi de crohmosexualbi. Motivul e pe înţelesul tuturor: formula "scricitoz la ziar" nu are corespondent în alte limbi, dar "scriitor la zair" are.
