Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Eu, spune melancolic domnul Gheorghe, nu pot să spun că n-am umblat.
Toată planeta am colindat-o. Aţi fost şi în Alaska? îl întreabă domnul
Vasile, un bărbat sfrijit şi timid care, ca pensionar, s-ar cuveni să-l
tutuiască. Alaska, Alaska... face gînditor domnul Gheorghe, pe unde
vine? Păi, sus de tot, sus în America. Pe lîngă Rusia. Sau, mă rog, cam
pe acolo, zice domnul Costică.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Eu, spune melancolic domnul Gheorghe, nu pot să spun că n-am umblat. Toată planeta am colindat-o. Aţi fost şi în Alaska? îl întreabă domnul Vasile, un bărbat sfrijit şi timid care, ca pensionar, s-ar cuveni să-l tutuiască. Alaska, Alaska... face gînditor domnul Gheorghe, pe unde vine? Păi, sus de tot, sus în America. Pe lîngă Rusia. Sau, mă rog, cam pe acolo, zice domnul Costică.
Domnul Gheorghe nu joacă şah. Totuşi, în fiecare dimineaţă e la mese. Şi în fiecare dimineaţă îşi povesteşte viaţa. Un om care a fost patruzeci şi mai bine de ani şofer la ambasade are ce povesti. Un singur lucru nu spune domnul Gheorghe, că n-a fost şofer la ambasadori, ci om de serviciu, cu sarcini specifice. Specific, la domnul Gheorghe era că făcea piaţa, dar spăla şi pe jos, pe coridoare, aducea corespondenţa, dar curăţa şi cartofii la bucătărie, la Ziua Naţională şi la alte recepţii.
Chiar în Alaska, zice domnul Gheorghe, nu cred c-am fost. Dar pot să spun că pe aproape, fiindcă am mâncat carne de ren. Cum s-ar zice, se echivalează.
Domnul Gheorghe nu istoriseşte călătorii, ci mâncăruri. Pentru el, Beijingul e raţa lăcuită, Amsterdamul e supa de creveţi, Moscova e ciorba de cremvurşti cu bucăţele de gheaţă.
E frumos la Calcutta? întreabă domnul Zamfir. Calcutta, Calcutta... repetă domnul Gheorghe ducându-şi mâna la tâmplă, ca să arate în ce de multe locuri a fost şi că mai încurcă oraşele între ele. E în sudul Indiei, bre, îl ajută domnul Patraulea, dar la mişto, findcă altfel n-ar mai fi el, Patraulea-gură mare. Cum ieşi din Alaska, niţel mai la dreapta.
Domnul Gheorghe n-are simţul umorului. De fapt, îi lipsesc mai multe simţuri. La optzeci şi trei de ani, i-a rămas întreg doar simţul povestitului. Acasă nu are cui, deoarece acasă toţi ştiu că spăla pe jos pe coridoarele ambasadelor, dar în parc, la mesele de şah are auditoriul minim asigurat: domnii Vasile, Zamfir, Costescu, Popa şi chiar nesuferitul de Patraulea. Da, domnule, sigur c-am fost şi la Calcutta. Făceau ăia, acolo, un grătar de alea cum li se zice, alea, bre, languste, să mori. Am mîncat languste la grătar şi în Japonia, dar nu se compară. Normal, intervine scârbosul de Patraulea, că japonezii le castrează. Langustoiul fără instalaţie n-are nici un gust. E aşa, ca oaia care nu-i berbec.
Luni, domnul Gheorghe povesteşte de cartofii prăjiţi din New York, marţi de fasolea bătută din Mexic, miercuri vine la rând murătura bulgărească, joi e povestea cea mare, cu ciorba de potroace, pe care a servit-o însuşi el, la ambasada noastră din Franţa. Şi pe care a mâncat-o tot el, pentru că ministrul francez, invitat la un prînz prietenesc, nu prea a apreciat-o. La ei nu e tradiţie, spune domnul Gheorghe, că nu beau ca noi până dimineaţa. Se opresc către miezul nopţii.
Mare noroc am avut, să văd toată lumea, zice visător într-o pauză de şah şi mat domnul Gheorghe. Şi ca în secvenţele alese ale unui film de aventuri, vede cu ochii minţii planeta: spaghete cu viţel de lapte la Milano, broccoli coapte la Singapore, iepure în sos de ardei iuţi la Canberra, ficat cu ceapă la Lisabona. Şi, bineînţeles, multe sărmăluţe româneşti, pînă şi în insulele Fidji. Sărmăluţe răsucite cu mâna lui, artistic, ca-n Colentina, să înnebunească fidjienii de poftă şi să se intereseze: România, România... pe unde o fi venind şi România asta? Nu cumva pe lângă Alaska?
