x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tumult pe pieţele financiare

0
Autor: Daniel Daianu 22 Aug 2007 - 00:00

Nu cred că vom avea o criză globală propriu-zisă, deşi turbulenţe se pot amplifica. Dolarul SUA poate finanţa deficitele externe ale economiei americane şi cursuri flexibile sunt tot mai frecvent utilizate in lume.



Este tumult pe pieţele financiare. Banca Central-Europeană şi Fed (banca centrală a SUA), alte bănci centrale au injectat lichidităţi pentru a linişti pieţele. Fed-ul chiar a redus rata de scont la 5,75% (de la 6,25%) din dorinţa de a uşura refinanţarea băncilor comerciale şi se anticipează o diminuare a principalei rate (acum 5,25%) in septembrie.


Crizele pe pieţele financiare nu sunt inedite; ele sunt cauzate de creditare excesivă (stimulată de dobănzi prea mici), sisteme prudenţiale precare, de şocuri puternice. Criza de acum căteva decenii din America Latină a fost provocată de suirea drastică a dobănzilor de către Fed - cănd s-a văzut că altfel nu se poate combate inflaţia de două cifre in SUA, ce urmase finanţării războiului din Vietnam şi reciclării petrodolarilor. In Asia de Sud-Est, acum un deceniu, criza a fost provocată de liberalizarea prematură a contului de capital şi creditare excesivă. In Rusia, in 1998, deficitul bugetar tot mai mare şi finanţarea pe termen foarte scurt au invitat o "explozie". Iar eşecul fondului (hedge fund) Long Term Capital Management in SUA, in 1998, a anunţat noxele aduse de operaţiuni netransparente şi utilizarea unor inovaţii financiare hipercomplexe. Numai intervenţia subtilă a Fed a evitat stricăciuni mari.


Ultimul deceniu s-a caracterizat prin căteva trăsături notabile. După criza bursieră din anii 1998-1999 şi, in mod accentuat, după atacul terorist de la 11 septembrie 2001, Fed-ul a coborăt sistematic dobănzile, ceea ce a stimulat enorm creditarea. Şi cotaţia acţiunilor a reluat o creştere remarcabilă, care a dat multora sentimentul că sunt mai bogaţi. Globalizarea a permis "diversificarea" riscurilor prin emiterea de obligaţiuni care aveau drept colateral creanţe cu risc inalt (ipoteci). Utilizarea tot mai intensă de derivative (collateralized debt obligations) a creat sentimentul că riscul este diseminat, că aceasta se face către toate azimuturile, că nu mai există riscuri majore! Mari operatori aici au fost nume ilustre din piaţa bancară, care au de ce să-şi pună intrebări cu privire la tolerarea unei scăderi a transparenţei pieţelor financiare (ele au intermediat către fonduri de investiţii obligaţiuni "impachetate frumos"). Această suită de evoluţii a fost favorizată de spargerea "zidurilor chinezeşti" care făceau parte dintr-un sistem de protecţie, chiar dacă imperfect, al sistemului financiar. După Marea Depresiune din 1929-1933, legislaţia Glass Steagal a separat activitatea bancară comercială de cea de investment banking. In ultimele două decenii, această separare a fost diluată completamente şi au apărut mari grupuri financiare, ce operează la scară globală. Din păcate, nu puţine dintre ele sunt măcinate de conflicte de interese (s-a văzut din plin in cazul căderilor Enron, Worldcom, Parmalat etc.), practică lipsa de transparenţă prin vehicule speciale (special purpose vehicles) şi promovează derivative greu de inţeles pentru numeroşi clienţi, nu agreează reglementarea operaţiunilor fondurilor de investiţii (hedge funds). Grupuri financiare mari insistă ca legislaţia Sarbanes-Oxley (introdusă după scandalurile financiare de la inceputul acestui deceniu) să fie mult "flexibilizată".


Cu căteva luni in urmă, Andrew Crockett, fost manager general la Banca de Reglementări Internaţionale, a vizitat Romănia, la invitaţia BNR. Cu acel prilej l-am intrebat dacă este preocupat de operaţiuni efectuate de fonduri de investiţii (hedge funds) care se imprumută masiv de la bănci şi fac plasamente in tot felul de instrumente cu risc inalt. Am fost mirat de răspunsul primit, in sensul că nu crede că este necesară o asemenea reglementare. Aş fi curios să aud răspunsul lui acum.


Nu cred că vom avea o criză globală propriu-zisă, deşi turbulenţele se pot amplifica. Dolarul SUA poate finanţa deficitele externe ale economiei americane şi cursuri flexibile (spre deosebire de acum un deceniu) sunt tot mai frecvent utilizate in lume. Totodată, cum s-a văzut, bănci centrale sunt gata să intervină dacă este necesar. Dar, pentru a se diminua stricăciuni, pentru a se restaura increderea (trust), se cuvine să revenim la o transparenţă mai bună a pieţelor financiare, să reglementăm activitatea hedge funds-urilor, să-i informăm mult mai bine pe cei care utilizează derivative, să nu credem că economia are străzi cu un singur sens (one way street). In general, mai multă raţiune (ca revers al exuberanţei iraţionale), peste tot in lume, este necesară.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   financiare

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de