Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scandalul stârnit de Teodor Crăciunescu la meciul Universitatea Craiova - Rapid promitea o carieră de succes în media. Dar lava vulcanului olteano-giuleştean s-a stins repede. Într-o nemeritată ignorare. Pentru că forfecarea bietului Crăciunescu, forţată cu hărnicie atât de craioveni, cât şi de bucureşteni, n-a avut cifră octanică competitivă în raport cu torentele furibunde generate de înfrângerea dinamoviştilor pe teren propriu.
Este drept că duminica ghinionului i-a vizat şi pe laureaţii europeni de la CFR. Cei care au pierdut, tot pe teren propriu, cu Târgu-Mureş. Dar nici marea surpriză realizată de răcanii primei divizii la Cluj nu are forţa de a face concurenţă turbării din Ştefan cel Mare. Fiindcă ciracii borcişti nu acceptă ideea că au fost învinşi de contestatul Lopez Caro şi de cramponaţii acestuia. Ei consideră că injecţia letală le-a fost administrată de Augustus Constantin şi, în consecinţă, i-o trag cu furie fluieraşului, din toate poziţiile.
Cristi Borcea, după fereala în care s-a retras sub diferite pretexte, a redevenit comandantul plutonului de execuţie. Peluzistul din conducerea clubului trăieşte într-o sinceră suferinţă, o suferinţă dusă până la paroxism de abnegaţia faţă de haită, dar şi de o înţelegere limitată a vremurilor care l-au expus peste măsură. Dintr-o astfel de ardere intensă vine Borcea şi zice că nu a fost vorba despre o execuţie, că Augustus a comis un masacru, masacru, masacru, că Augustus i-a ucis pe dinamovişti cu sânge rece.
Principala acuză a lui Cristian Borcea vizează o fază din prelungirile meciului (min. 90+2), fază în care oficialul dinamovist consideră că Augustus ar fi trebuit să acorde penalty în favoare echipei sale. Ca de obicei, alături de principalul cap de acuzare mai sunt aduse în discuţie şi alte faze litigioase, scopul fiind acela de a contura intenţia furăciunii şi nu greşeala nevinovată. Dezinvoltura cu care Borcea sare peste cal este evidentă. Iar la astfel de exagerări omul nu poate ajunge decât atunci când coboară printre muritorii de rând după ce a frecventat beneficiile unei înalte protecţii.
Domnul Nicolae Badea, de obicei mai retras, de obicei cenzurat de abilităţi diplomatice, pasează şi el de această dată cu Borcea, încercând să-i dea replică aproape omologului Porumboiu. Zice domnul Badea că argumentele prin care Porumboiu susţine ideea că n-a fost penalty la Niculae sunt subiective. Dar poziţia domniei sale nu intră sub incidenţa aceluiaşi subiectivism? Sau am uitat să mai fim logici?
Pricinile legate de arbitraje au suport real. Este însă evident că, deseori, punerea la zid a arbitrajelor reprezintă doar paravanul în spatele căruia se ascund carenţe grave ale fotbalului. Discursul lui Ioan Andone de dinaintea meciului cu Vasluiul invită la reflecţie. Fălcosul spunea că orice echipă fără probleme financiare poate câştiga campionatul. Spunea că o echipă cu jucători plătiţi la timp poate câştiga orice meci, atenţie!, chiar şi împotriva unor arbitraje ostile. Oare, la Dinamo, banii care ar fi trebuit să ajungă la jucători au fost risipiţi pe alte prostii?
