Turist japonez. sau cam asa ceva

Sunt atat de multi turisti japonezi in Europa, incat ar ajunge si pentru o invazie.
In ciuda aparatelor de fotografiat si de filmat care le spanzura cuminte de gat - ori poate tocmai de aceea! - europeanul are sentimentul nelinistitor ca japonezii pregatesc ceva. Nu-i nevoie sa vezi un pluton de infanteristi ochind la comanda cu pustile o statuie, ca sa te ia fiori. E destul sa vezi un pluton de asiatici cum declanseaza, ca la o comanda, blitzurile ca sa visezi toata noaptea un regiment.

Nu numai grupurile de turisti japonezi bantuie orasele si muzeele Europei. La drept vorbind, armatele de turisti de alt neam sunt mai multe si mai colorate. Cu grupurile de japonezi insa lucrurile stau intotdeauna la fel, in sensul ca nu e simplu sa deosebesti un japonez de altul, dar si mai greu e sa deosebesti un grup de altul. Nelinistea europeanului vine probabil de acolo ca nu stie ce fel de grup navaleste pe usile muzeului sau in piete: e unul nou sau e tot cel pe care l-a vazut mai devreme. Senzatia e de ubicuitate in continuitate si de uniformitate in fotografietate.

Cuvantul fotografietate nu exista. L-am inventat pentru ca turistii japonezi vad Europa numai prin obiectivele aparatelor de filmat si de fotografiat. Oriunde e ceva de privit, ei filmeaza si fotografiaza. Ca si cum s-ar asigura ca dupa ce ies la pensie - sau ajung pe lumea cealalta - au ce privi. Ca si cum pentru ei imaginea foto si caseta filmata sunt mai reale decat realitatea propriu-zisa a excursiei.

Un japonez nu e japonez destul daca nu e si credul. Pe cat de preocupati sunt membrii grupului sa nu fie centrifugati din grup de cine stie ce realitate neplanificata de agentia lor de turism, pe atat de tare ii roade ambitia de a fotografia mai mult decat ceilalti japonezi. Din care cauza, in toate grupurile aflate intr-o permanenta stare de compactare, vezi si doi-trei zambareti lalaind pe undeva, prin spate, atenti la semnalele complice venind de la alte grupuri sau de la turisti izolati.

De indata ce ii faci unui japonez semn c-a ramas ceva nefotografiat, acesta tasneste ca un kamikaze si blituieste tot ce nu misca. Aproape nimic din ce misca nu-i intereseaza pe japonezi. Nu fiindca n-ar avea si ei toate curiozitatile omenesti, ci pentru ca sunt perfect educati si n-ar fotografia nici macar o pisica fara sa ceara permisiunea pisicii.

Sunt convins ca mare parte din grupurile de japonezi, de care dam la tot pasul in Europa, nu-s de fapt japonezi, ci asiatici din Taiwan, Hong Kong si asa mai departe. Dar cum nici japonezii n-au complexe, cand e sa deosebeasca un francez de un bulgar ori un norvegian de un feroez, nu cred ca se supara nimeni daca le zicem turistilor asiatici japonezi. Mai ales ca toate aparatele foto si de filmat, cu care filmeaza Europa, ca s-o vada in tihna acasa, in fata televizorului, sunt fabricate in Japonia.