x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Turnul de fildes

0
Autor: Marius Tucă 21 Noi 2005 - 00:00

Traim intr-o lume pe care ne-o proiectam de bunavoie si nesiliti de nimeni, o lume pe care nu mai avem timp s-o intelegem, s-o descifram si o luam de-a gata!

Daca as putea sa vad pe ecranul unui televizor cum cineva m-ar injunghia pe la spate, probabil ca m-as uita la aceasta imagine ca si cand nu mi s-ar intampla mie. Durerea cutitului infipt in mine mai mult ca sigur ar fi estompata de ecranul televizorului. Cel injunghiat ar fi mai degraba un strain, decat sa fiu eu. Realitatea cu care lucram in fiecare zi, ceas de ceas, de multe ori contracronometru, devine un fel de pasta pe care o modelam cum ne pricepem mai bine. Realitatea asta ambalata zi de zi nu mai doare. E ca oricare alta marfa pe care o vinzi la randul tau de cele mai multe ori fara sentimente, fara suferinta, fara durere. Trecerea dincolo de ecranul televizorului sau de geamul turnului de fildes in care stai in fiecare zi te dezumanizeaza, te transforma intr-un robot care nu mai simte nimic. Nici macar cutitul acela infipt in spate, in cazul in care ai reusi dedublarea. O dedublare care sa-ti permita acest expriment despre presa, realitate si oameni. Si pe cat nu simti durerea tu, cel aflat in turnul de fildes, printre cuvinte, imagini, titluri, fotografii, articole si oameni care se ocupa cu aceleasi lucruri, cu atat mai mult va simti durerea celalalt. Celalalt tu, imprumutat realitatii pe post de cobai. Dar excluzand cazul extrem al cutitului infipt in spate si celalalt tu sau pur si simplu celalalt are parte de aceeasi "realitate" pe care i-o livrezi tu in fiecare zi prin ziare, radiouri sau televiziuni. Astfel incat realitatea noastra ne poate face dependenti de o lume pe care ne-o construim singuri aidoma lumii si universului Matrix. Contactati cu totii la acelasi flux de informatii pe care turnul de fildes, presa, il livreaza, devenim prizonierii propriilor perceptii despre realitate. Altfel spus, traim intr-o lume pe care ne-o proiectam de bunavoie si nesiliti de nimeni, o lume pe care nu mai avem timp s-o intelegem, s-o descifram si o luam de-a gata! Gata mestecata, daca nu si traita. Ne-o administram intai noua, primii ei cobai, dupa care, gata fabricata sau prefabricata, o livram la domiciliul tuturor celor care fac parte din retea. Si la fel ca-n Matrix, cand unul dintre cei doi, in cazul nostru despartiti de un ecran sau de un turn de fildes, o sa moara, automat va muri si celalalt!

Asa ca stai si te intrebi: pana la urma, cine te uneste, cine te desparte? Moartea sau viata?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de