UDMR a cîştigat Referendumul!

În cazul UDMR, putem vorbi, într-adevăr, de o victorie. O mare victorie. Cu semnificaţii depăşind hotarele raporturilor UDMR cu propriul electorat.

Concentrarea exclusivă pe primele trei partide clasate la scrutinul din 1-15 ianuarie 2008 a lăsat în plan secund o formaţiune ce ar fi meritat, atît prin rezultate, cît şi prin locul pe scena politică, o mult mai mare atenţie: UDMR. PSD, PD-L, PNL şi-au trîmbiţat victoria în cele patru colţuri ale opiniei publice naţionale. Despre această reacţie faţă de rezultatele obţinute la scrutin s-a vorbit ca despre o supralicitare a realităţii. Şi liderii UDMR au vorbit de o victorie, deşi declaraţiile lor de presă n-au beneficiat de mediatizarea necesară. Supralicitează şi liderii UDMR în stilul deja consacrat al formaţiunilor româneşti?

 
După opinia noastră, nu. Pentru că, în cazul UDMR, putem vorbi, într-adevăr, de o victorie. O mare victorie. Cu semnificaţii depăşind hotarele raporturilor UDMR cu propriul electorat. La votul pentru consilii judeţene, considerat vot politic, UDMR a obţinut un procentaj de 6,38%. La scrutinul din 2004, UDMR dobîndise 5,67%. La cel din 2000, 6,27%, iar la cel din 1996, 7,06%. Din cîte se vede, UDMR a avut anul acesta cel mai bun rezultat din 1996 încoace. Nu e de ici, de colo, dacă ne gîndim că în 1996 am întîlnit un moment de excepţie: cel al creşterii spectaculoase a Opoziţiei la PDSR. Procentajul din iunie 2008 e foarte bun în sine. Ca şi PNL, UDMR e o formaţiune aflată la guvernare. Situaţia asta n-a erodat-o. Acest rezultat e însă excepţional prin raportare la situaţia nouă cu care s-a confruntat în 2008, întîia oară după 1990, UDMR: concurenţa la scrutin din partea Partidului Civic Maghiar.

 
Partidul Civic Maghiar a fost înregistrat legal la începutul lui 2008. Formaţiunea a apărut ca urmare a transformării în partid a Uniunii Civice Maghiare, asociaţia de formaţiuni politice şi culturale maghiare, creată în ianuarie 2004. Deoarece tentativa de a participa la scrutinul parlamentar din 2004 a fost blocată în Justiţie. Partidul Civic Maghiar a participat pentru prima oară la un scrutin în iunie 2008. De la înfiinţare, UCM s-a revendicat drept alternativă la UDMR. N-a fost o nuanţă oarecare, ci însăşi esenţa apariţiei sale. UCM şi, desigur, PCM au pretins că întruchipează maghiarimea din Transilvania, care nu se mai regăseşte în politica UDMR, denunţată ca fiind una de compromisuri cu Puterea de la Bucureşti.

 
În aceste condiţii, scrutinul din 1-15 iunie 2008 răspunde de o premieră în viaţa politică din România postdecembristă. Minorităţii maghiare i-au cerut votul două formaţiuni: UDMR şi PCM. Una dintre cele două, PCM, i-a cerut votul nu numai pentru a obţine primari şi consilieri judeţeni, dar şi pentru a sancţiona ceea ce s-a numit politica de compromisuri a UDMR. PCM şi-a concentrat criticile la adresa UDMR pe acuzaţia că formaţiunea lui Marko Bella, sedusă de avantajele guvernării (UDMR a făcut parte din toate guvernele de după 1996), şi-a pierdut radicalitatea în apărarea intereselor minorităţii maghiare. În consecinţă, PCM, avînd drept lider-simbol pe Laszlo Tökes, şi-a trecut printre priorităţi şi obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

 
Întîia oară după 1990, aşadar, comunitatea maghiară din România a fost chemată să opteze nu atît între două formaţiuni, cît mai ales între două poziţii faţă de majoritatea românească: una realistă, pragmatică, a UDMR, şi una radicală, cu pretenţii de romantism revoluţionar, cea a PCM. Disputa UDMR-PCM a depăşit, aşadar, cadrul confruntării electorale dintre două formaţiuni avînd acelaşi electorat, pentru a deveni un test major al stării de spirit a comunităţii maghiare din România în chestiunea raporturilor cu majoritatea. Scorul confruntării? La votul pentru consilii judeţene, UDMR a obţinut 6,38%, în timp ce PCM, doar 1,36%. De luat în calcul nu numai procentul mic, obţinut de PCM, dar mai ales scorul însemnat obţinut de UDMR în condiţiile împărţirii aceluiaşi electorat cu un alt partid. Şi dacă ne gîndim că UDMR a obţinut la acest scrutin un rezultat superior celor din 2000 şi 2004, iunie 2008 poate fi considerat un vot demonstrativ în favoarea UDMR.

 
Chemată de PCM să administreze o lovitură mortală UDMR, comunitatea maghiară din România a ieşit la vot într-un număr mai mare decît la scrutinele anterioare pentru a declara implicit: UDMR e cea care ne reprezintă! Se mai poate îndoi cineva de victoria UDMR? Se mai poate îndoi cineva că, prin victoria zdrobitoare a UDMR asupra PCM, rezultatele scrutinului din 1-15 iunie 2008 în zona minorităţii maghiare sînt deosebit de însemnate şi pentru majoritatea românească?