x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Udrea – Tăiatul panglicilor în zadar

Udrea – Tăiatul panglicilor în zadar

de Dan Constantin    |    06 Oct 2011   •   21:00
Udrea – Tăiatul panglicilor în zadar

Elena Udrea, hiperactiva ministra a Dezvoltarii si Turismului, a facut bataturi la degete, de regula boala profesionala a croitoreselor sau fri­zeritelor. Fara sa aduc atingere acestor meserii, semnalez includerea frauduloasa a doamnei ministru in cele doua branse care isi castiga pai­nea prin munca cinstita: ea a facut aceasta ingrosare a pielii de la fo­lo­sirea in exces a foarfecelor. Am vazut-o pe Elena Udrea la toate inaugurarile po­sibile, unde, potrivit tipicului, protocolul intinde o panglica tricolora spre care se indreapta cu hotarare ofi­cialii. Daca sunt doua marimi lo­ca­le, Udrea sta incadrata de primarul – obligatoriu cu esarfa tricolora peste bur­ta – si de seful consiliului judetean. Spre ei vin trei fete imbujorate de emo­tia momentului, care poarta fie­ca­re pe pernita, ca pe sfintele moaste, o foarfeca. Cei trei utilati se proptesc in panglica, pozeaza frumos un smail spre camere si, harst, scurteaza trico­lo­rul. Apropo! Nu se sesizeaza vigi­len­tii pusi sa apere insemnele na­ti­o­nale ca oficialii maruntesc de fapt dra­pe­lul?

Iar apla­u­ze, vorbe frumoase, vizita prin lu­cra­rea care mi­roa­se proaspat a var si ci­ment ne­us­cat. Pupaturile la doamna. De mana. De­claratii. Prin grija mi­nis­terului s-au alocat lo­ca­li­tatii dvs. fonduri eu­ro­pene. Asa facem noi, asa dregem noi… Bla-blauri. Pan­­glica dupa panglica, milion dupa mi­lion, cum dracu’ sa nu faci bataturi dupa atata forfecat? Meseria de mi­nis­­tru are, vezi bine, si riscuri. Una e sa faci bataturi in talpi sau noduri din ca­u­za pan­to­fi­lor cu toc prea inalt, si alta sa se ingroase destele de la mana, sa nu mai suporti nici verigheta!

Doamna ministru are atatea inaugurari la activ, incat propun doamnei Sulfina Barbu sa o doteze pe su­fe­rin­da cu echipament de protectie. Doar e obligatia Ministerului Muncii sa-i ape­re pe lucratori de imbolnaviri profesionale.

Ce ramane dupa atata amar de munca, in afara de batatura care s-a latit intre degetele cele mai harnice ale Executivului? Parcuri in care nu se joaca nimeni, ca s-a cam dus cheful de facut copii, stadioane pustii pen­tru ca la tara nu mai sunt echipe sa dea cu piciorul in basica, spitale in care nu mai intra pacientii pentru ca au plecat doctorii. Miliardele puse in opera de ministeriatul Udrea sunt ca steaua poetului: le vezi si nu-s!

Sa luam doua cazuri din fototeca de aur a ministerului Udrea. Portul turistic de la Sfantu Gheorghe, loc blagoslovit de doamna ministru in doua randuri in rastimp de cateva saptamani. Vizita pe santier a fost urmata de inagurarea recenta a portului de la capatul Deltei.

Inaugurarea nu inseamna doar taiatul panglicii, istoria locului abia incepe cu o miscare noua, stimulata de banii investiti. Asta credem noi, cu mintea noastra naiva! La Sf. Gheorghe, portul turistic inaugurat nu functioneaza pentru ca nu se stie al cui este. Al Primariei, care detine terenul, al Consiliului Judetean, care a dirijat lucrarile? Pana sa se la­mu­reas­ca lucrurile, prin portul cel nou cu panglica taiata intra doar vizitatorii nocturni sa mai ia ce se poate fura: o bancuta, un lemn, o dala de be­ton, putina tabla, un cap de teava. Oa­menii trateaza portul turistic cu pu­tin respect. Dupa aplauzele de la inau­gurare ei inteleg portul ca o subventie data de doamna ministru, care le-a pus, iata, la dispozitie un depo­zit de materiale de constructie gata inglobate. Ei se straduiesc sa le aduca la starea initiala, dezmembreaza fondul european, euro dupa euro. Tot e o multumire pentru doamna Udrea, se roaga lipovenii de sanatatea ei. Sa traiasca, sa mai dea! Scandeaza localnicii care lichefiaza portul turistic in votca!

Tot o poveste a inutilitatii, imortalizata in fototeca de suflet a minis­trei Udrea, s-a scris la Campina. Un ba­­zin de inot, dotat cu cele necesare, pre­­dat la cheie urbei. Sa aiba si cam­pi­nenii un loc in care sa se initieze si sa performeze, daca vor putea ca Potec. Panglica taiata a fost cu ghini­on. Bazinul a stat luni bune cu lacatul pe usa, urbea nu avea bani sa-l tina in functiune. Milioane, milioane, duse pe apa sambetei, dar a caror lansare a produs efecte. O batatura pe ma­nu­si­te­le delicate ale doamnei ministru. Ase­menea intamplari duc la schim­ba­rea zicalei: Obrazul subtire cu chel­tu­iala se tine devine obrazul subtire cu bataturi se tine!

×