Ultimul ursuleţ

DUMINICI FĂRĂ LIMITE
Se spune că dacă este urât afară în ziua în care este înmormântat un om, înseamnă că acelui om i-a părut rău că l-a luat moartea. Ieri a fost o zi frumoasă. De o frumuseţe ciudată, aprigă. Flori plesnite din boboci pe ramuri, muguri deja învârtoşaţi, dar toate bătute de un vânt rău, prăfos.• Roxana Roseti

Editorialele zilei:
●Andrei Bacalu: Mod de întrebuinţare ● Alex Revenco: Guns n’ Roses-O mare decepţie ●Ion Cristoiu: Violată sau salvată de la moarte? ● Tudor Octavian: Turnătoria e o opinie scrisă sau spusă ● Dan Constantin: Arză-i-ar NATO! ● Valentin Stan: Cotidianul: "Valentin Stan e idiot"!

Se spune că dacă este urât afară în ziua în care este înmormântat un om, înseamnă că acelui om i-a părut rău că l-a luat moartea. Ieri a fost o zi frumoasă. De o frumuseţe ciudată, aprigă. Flori plesnite din boboci pe ramuri, muguri deja învârtoşaţi, dar toate bătute de un vânt rău, prăfos. O zi de sâmbătă în care vitrinele afişează lucruri mov, verzi şi galbene, iar lumea se îmbulzeşte. Altădată, dacă te îmbrăcai în culorile acestea (de altfel, extrem de interesante), lumea zicea că eşti neam prost. Până şi decapotabilele s-au aliniat modei: un copac tocmai îşi exploda magnolia lângă o decapotabilă galbenă, frumuşică foc. Şi mulţimea îşi perindă veselul murmur mov, verde şi galben spre pieţe, spre parcuri, spre magazine. “Este ultimul ursuleţ dintre ursuleţii care au mai rămas de astă-iarnă”, zboară genial fraza unei vânzătoare spre o doamnă nemulţumită de figura animalului de pluş. Alt loc, aceeaşi problemă: “Ursuleţul fără ureche este ultimul”. Ciudat, de ce tocmai azi, sâmbătă, se caută ursuleţi şi de ce peste tot sunt ultimii? O florăreasă ştirbă mănâncă seminţe şi trage cu ochiul spre ziarul unui client: “A murit şi Ovidiu Iuliu Moldovan, maică, ce e viaţa asta”. Un tip în tenişi grunge se răsteşte la ea: “Mamaieee, ce, l-ai cunoscut? Dă-mi şi mie o orhidee şi nu mai trage de timp”. Orhideea e mov. Ce-ar mai fi căutat Ovidiu Iuliu Moldovan în această viaţă mov, verde, galbenă? Unde şi-ar mai fi găsit loc vocea lui? Ar fi încăput într-un grunge? S-ar fi prelins pe blana ulti­mului ursuleţ de pluş? Mucalit cum era, ce-ar mai fi plesnit-o pe moarte în faţă, să-i sune apa în cap. Numai vântul rău şi prăfos ştie.