x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ultimul ursuleţ

0
Autor: Roxana Roseti 16 Mar 2008 - 00:00

DUMINICI FĂRĂ LIMITE
Se spune că dacă este urât afară în ziua în care este înmormântat un om, înseamnă că acelui om i-a părut rău că l-a luat moartea. Ieri a fost o zi frumoasă. De o frumuseţe ciudată, aprigă. Flori plesnite din boboci pe ramuri, muguri deja învârtoşaţi, dar toate bătute de un vânt rău, prăfos.• Roxana Roseti

Editorialele zilei:
Andrei Bacalu: Mod de întrebuinţareAlex Revenco: Guns n’ Roses-O mare decepţie ●Ion Cristoiu: Violată sau salvată de la moarte? ● Tudor Octavian: Turnătoria e o opinie scrisă sau spusă ● Dan Constantin: Arză-i-ar NATO! ● Valentin Stan: Cotidianul: "Valentin Stan e idiot"!

DUMINICA FĂRĂ LIMITE

Se spune că dacă este urât afară în ziua în care este înmormântat un om, înseamnă că acelui om i-a părut rău că l-a luat moartea. Ieri a fost o zi frumoasă. De o frumuseţe ciudată, aprigă. Flori plesnite din boboci pe ramuri, muguri deja învârtoşaţi, dar toate bătute de un vânt rău, prăfos. O zi de sâmbătă în care vitrinele afişează lucruri mov, verzi şi galbene, iar lumea se îmbulzeşte. Altădată, dacă te îmbrăcai în culorile acestea (de altfel, extrem de interesante), lumea zicea că eşti neam prost. Până şi decapotabilele s-au aliniat modei: un copac tocmai îşi exploda magnolia lângă o decapotabilă galbenă, frumuşică foc. Şi mulţimea îşi perindă veselul murmur mov, verde şi galben spre pieţe, spre parcuri, spre magazine. “Este ultimul ursuleţ dintre ursuleţii care au mai rămas de astă-iarnă”, zboară genial fraza unei vânzătoare spre o doamnă nemulţumită de figura animalului de pluş. Alt loc, aceeaşi problemă: “Ursuleţul fără ureche este ultimul”. Ciudat, de ce tocmai azi, sâmbătă, se caută ursuleţi şi de ce peste tot sunt ultimii? O florăreasă ştirbă mănâncă seminţe şi trage cu ochiul spre ziarul unui client: “A murit şi Ovidiu Iuliu Moldovan, maică, ce e viaţa asta”. Un tip în tenişi grunge se răsteşte la ea: “Mamaieee, ce, l-ai cunoscut? Dă-mi şi mie o orhidee şi nu mai trage de timp”. Orhideea e mov. Ce-ar mai fi căutat Ovidiu Iuliu Moldovan în această viaţă mov, verde, galbenă? Unde şi-ar mai fi găsit loc vocea lui? Ar fi încăput într-un grunge? S-ar fi prelins pe blana ulti­mului ursuleţ de pluş? Mucalit cum era, ce-ar mai fi plesnit-o pe moarte în faţă, să-i sune apa în cap. Numai vântul rău şi prăfos ştie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de