Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cîte îmi dau seama, inundaţiile nu-i priesc de loc premierului Tăriceanu. Pe cît este de calm la picatura chinezească administrată de ani de zile de preşedintele Băsescu, pe cît este de indiferent la inţepăturile sistematice la care e supus de primarul-preşedinte Boc, pe atît de repede îi sare muştarul (evident european, de Dijon...) atunci cînd dă de puţină umezeală, nu multă, ci doar cît să facă ravagii în vreo 6-7 judeţe.
După cîte îmi dau seama, inundaţiile nu-i priesc de loc premierului Tăriceanu. Pe cît este de calm la picatura chinezească administrată de ani de zile de preşedintele Băsescu, pe cît este de indiferent la inţepăturile sistematice la care e supus de primarul-preşedinte Boc, pe atît de repede îi sare muştarul (evident european, de Dijon...) atunci cînd dă de puţină umezeală, nu multă, ci doar cît să facă ravagii în vreo 6-7 judeţe.
Cu excepţia zilei de miercuri, cînd Tăriceanu s-a răstit la parlamentarii care nu-şi luau notiţe după cuvîntarea sa, ultima dată cînd îmi aduc aminte că şeful guvernului şi-a ieşit din pepeni a fost la inundaţiile precedente. Şi nu a făcut-o cînd puhoaiele au cam dovedit forţele administraţiei şi nici cînd ce se construia ziua dispărea noaptea cu o viteză demnă de o cauză mai bună. Nu, domnia sa a fost enervat atunci cînd o sinistrată i-a reproşat condiţiile oferite pentru cei rămaşi fără un acoperiş deasupra capului. Atunci, de la înălţimea conferită de carîmbul cizmei de cauciuc, premierul a trimis-o pe nefericita femeie să se cazeze la hotel dacă nu-i convine, de parcă ar fi fost acolo în postura de agent de vînzări a hotelurilor din Mamaia sau a florei de acolo şi nu ca reprezentant al ditamai executivul care îi poartă şi numele.
De data aceasta premierul s-a burzuluit tot în timpul inundaţiilor, doar că „adrisantul” supărării guvernamentale nu încape în toate hotelurile din ţară, fiind vorba despre ...Organizaţia Naţiunilor Unite! Desigur, intră în aceaişi oala a enervării oficiale şi presa din România în totalitatea ei, dar aceasta are unde să stea, jucînd – spre exasperarea premierului – pe teren propriu. Aşadar ce are a reproşa primul ministru? În primul rînd faptul că ditamai ONU ar răspîndi date eronate despre efectele inundaţiilor, date obîinute – i-auzi obraznicie! – cu ajutorul satelitului, parcă premierul n-ar şti care este nivelul acuităţii aparaturii folosite de o astfel de instituţie internatională.
Asta dacă atunci cînd se întrebă ironic „Nu ştiu cu ce măsoara ONU în România casele dărîmate. Există o mare diferenţă între cifrele date de ONU şi... nu ştiu cu ce le masoară, cu satelitul?", nu se referea cu adevărat la unitaţile de măsură altele decît cele româneşti cum ar fi uncia pentru alunecările de teren, pound-ul pentru pierderile de animale, inch-ul pentru adîncimea apei şi yard-ul pentru umiditate pe centimetru pătrat inundat.
Trecînd peste supărarea premierului abia revenit de la Mediterana, guvernul s-a reunit pentru a acorda ajutoare sinistraţilor. Uitînd de epopeea de tot rîsul a aşa ziselor „modulare” care trebuie trecute de la o generaţie de inundaţi la alta ca o ştafetă, guvernul ne asigură acum că s-a stabilit un „calendar de reconstrucţie” care va fi urmarit si bifat cu sfinţenie. I-auzi?
A cîta oara auzim că de aceasta dată se va respecta calendarul? Mai bine zis, a cîta inundaţie? Păi dacă punem la socoteală lunile de concediu cînd nu creşte nici iarba, scădem zilele de weekend şi sărbătorile legale precum şi pe cele încercuite atent cu roşu pe la jumatatea intervalului, ies mai puţine decît steagurile lui Pristanda indiferent de cîte ori le-am numara. De ce să fie anul acesta altfel?
Poate fiindcă este an electoral şi guvernul nu a învătat nimic din lecţia pe care inundaţii i-au predat-o latifundiarului din Pipera. Diferenţa este că Gigi Becali a construit casele din banii lui iar domnul Tăriceanu o face din banii noştri.
