Umbrelele bancherilor

Cândva, băncile din toată lumea (cea capitalistă, desigur) dădeau împrumuturi cu multă grijă. Câştiga teren un binecunoscut dicton: „Bancherul îţi dă umbrela când e soare şi ţi-o ia când plouă”...

În ţările dezvoltate, pretutindeni unde ieşea soarele, băncile îşi lărgeau masa critică de clienţi. Creditul se dovedise a fi nu doar o puternică locomotivă a economiei, ci şi combustibilul ce punea în funcţiune principalul motor al înaintării societăţii – clasa de mijloc. O clasă care, în anii de după Al Doilea Război Mondial, şi-a îngroşat rândurile cu oameni ajutaţi de bănci să se desprindă în masă din polul sărăciei, croindu-şi o viaţă nouă prin muncă şi înavuţire. Deviza acelor vremuri era: „Împrumutaţi-vă şi prosperaţi!”…

Apoi, la cumpăna dintre anii ’70 şi anii ’80, a început căderea în iluzie. Faţa monedei era lustruită excesiv şi, cu timpul, ajunsese să pară mult mai strălucitoare decât era în realitate. Confortul obţinut dintr-o dată, pe datorie, nu mai era sustenabil. Fiindcă tot mai multe credite, plătite de bănci din America şi din alte ţări cu bani scoşi din pălărie, într-un moment în care ochii lumii erau aţintiţi spre consum, au intrat într-un proces treptat de erodare. Proces „desăvârşit” în anii 2000, când şi fostele ţări comuniste au dat drumul la credite. Cerul lumii părea senin şi bancherii nu mai oboseau deschizând umbrele.

Banii în exces au dinamizat consumul. Şi, mai cu seamă, au făcut să explodeze piaţa imobiliară. Cererea a luat-o cu mult înaintea ofertei. Legea pieţei a împins preţurile în sus, tot mai sus, atât la case, cât şi la terenuri. Când însă preţurile, care ajunseseră la un entuziasm frenetic, n-au mai putut să fie plătite, piaţa s-a prăbuşit… A început criza.

De criză n-am scăpat nici noi. După ce am văzut ajungând în bănci mulţime de bănet sau după ce am văzut cum nenumărate familii, tinere sau trecute de vârsta tinereţii, luau cu asalt băncile, împrumutau bani pentru un timp îndelungat şi se mutau în case noi iar apoi împrumutau alţi bani, pentru bunuri de consum de folosinţă îndelungată, i-am văzut pe bancheri strângând tot mai multe umbrele.

Criza a schimbat regulile jocului. Noua deviză: „Împrumutaţi-vă (dacă vă dă vreo bancă credite) şi supravieţuiţi”. Mulţime de oameni s-au întors către bănci aşteptând un semn că vor relansa creditarea. Nu pentru bunăstare, ci pentru supravieţuire.

Bancherii nu se mai reped să deschidă umbrele. Cererile de credit în general, cele de credit ipotecar îndeosebi sunt întoarse pe o parte şi pe alta, analizele sunt mai – am vrut să scriu riguroase, dar poate sunt doar mai meticuloase –, criteriile mai severe. Vremea romantismului bancar, de până în 2008, a trecut.
Acum se caută un drum nou. Negăsit încă. Anii creditării sănătoase, din primul sfert de veac de după Al Doilea Război Mondial, cu preocuparea de atunci de a credita pofta de consum numai când era egală cu pofta de muncă performantă, pot oferi un model. Dar un model aplicat în condiţiile noi, de astăzi. Cu reguli noi.