x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un alt început

0
Autor: Marius Tucă 15 Sep 2008 - 00:00

Mereu de la capăt, gata de agonie şi extaz, mereu contracronometru, cu sufletul la gură, aceeaşi stare de veghe nemeritată, inspirînd teamă şi expirînd curaj, mereu de la capăt, prizonierul vostru, gata să demonstrez în fiecare zi, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru la căpătîiul lumii, condamnat la transă şi gata să străbat anotimpurile  nesomnului, mereu de la capăt căutînd starea de graţie printre cotloanele vieţii, mereu la graniţa dintre limpede şi tulburător...



JURNAL DE ROMÂNIA
Mereu de la capăt, gata de agonie şi extaz, mereu contracronometru, cu sufletul la gură, aceeaşi stare de veghe nemeritată, inspirînd teamă şi expirînd curaj, mereu de la capăt, prizonierul vostru, gata să demonstrez în fiecare zi, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru la căpătîiul lumii, condamnat la transă şi gata să străbat anotimpurile  nesomnului, mereu de la capăt căutînd starea de graţie printre cotloanele vieţii, mereu la graniţa dintre limpede şi tulburător, fără să fi apucat vreodată să trag bine linia, mereu de la capăt, ca şi azi, cu un alt ziar, altfel, altcumva, altceva faţă de restul lumii, un alt început, fără emoţii gratuite, ca în prima zi de şcoală, acolo unde ne întoarcem mereu ca să înţelegem mai bine sublimul şi inocenţa, mereu de la capăt, fără să călcăm pe cadavre, fără să sfîşiem dreptul la viaţă, fără să devenim reporterul pistol pus la tîmpla bolnavilor, nu sîntem făcuţi pentru a face aşa ceva, nu sîntem făcuţi să facem rău, am venit pe aici să facem lumină, n-avem ce căuta prin branule şi prin gaura cheii, mereu de la capăt scriind despre moravuri mai uşoare sau mai grele, despre traficul vieţii şi piţipoance, dar şi despre suflet şi suflete, mereu de la capăt scriind despre România, condamnaţi să facem din recursul la România o filă din contractul nostru de muncă şi de viaţă, condamnaţi să facem din recursul la România o meserie, mereu de la capăt în faţa resemnării generale, în faţa indiferenţei, luptînd pînă la capăt cu prostul gust, cu kitschul, dar şi cu mentalităţile, de-asta sîntem aici, gata de a o lua de la capăt de fiecare dată fără să ne pese de nimeni şi de nimic, în fiecare zi, cu credinţa că n-o să fim o modă trecătoare, vreun trend rătăcit prin lume, ştim exact ce vrem şi o să vă arătăm asta zi de zi, mereu de la capăt înseamnă pînă la urmă modul nostru de a fi…
Citeşte mai multe despre:   editorial,   mereu,   capăt,   cap

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de