x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un alt mod de a defini o generaţie

0
Autor: Tudor Octavian 23 Apr 2009 - 00:00

O întreagă generaţie de scriitori foarte talentaţi n-a apucat să treacă de 60 de ani. A terminat-o băutura. A fost o generaţie care a cultivat prietenia. Aşa rezultă din amintirile pe care le publică apropiaţii celor dispăruţi. Amintirile acestea au ceva în comun. În toate e vorba de chefuri şi de împrieteniri cu paharul în mână.



Paginile din care aflăm în ce chip erau extraordinari - treji, nu beţi! - marii adoraţi sunt atât de rare şi lipsite de relevanţă, încât ar trebui să conchidem că alcoolul e pentru spirit ce-i şi benzina pentru maşină şi că scriitorii care nu mor de ficat ars trebuie să se caute la doctori pentru mediocritate.

Mai toţi autorii de "amintiri" despre marii lor prieteni din generaţia nenorocită de băutură s-au ratat ca artişti. Pe măsură ce trece timpul, ei fac tot mai mult caz de prestigioasele lor amiciţii, ca şi cum, colindând cârciumile împreună cu talentaţii, au căpătat şi câteva acţiuni la bursa gloriei.

Se spune că sătulul nu-i crede flămândului. Aşa e probabil şi cu băutura: abstinentul nu le crede beţivilor. Sunt lumi diferite, cu valori diferite. În scrierile însă care consideră, la modul foarte evlavios, contribuţia la cultura veacului a generaţiei terminate la 60 de ani nu e evidenţiat nicăieri, dar nicăieri, rolul paharului şi al prietenilor. Nu se pomeneşte de aceştia decât în paragrafele dedicate mediului literar, însă şi aici cu măsură, fiindcă mediul, oricât ar fi de stimulator, nu face opera. Nu există cărţi semnate de medii culturale. Cărţile sunt semnate de indivizi şi uneori prin excepţie de un grup de autori, fiecare însă cu partea sa de personalitate. De  fapt, vreau să spun că "amintirile" celor care i-au parazitat pe toţi artiştii având slăbiciunea băutului sunt o ruşine. Autorii acestora se lasă îmbătaţi şi de darul povestitului, făcând din parazitarea unei drame o virtute.

Nu cred să existe în vreo altă civilizaţie un cult atât de consistent al unei generaţii de chef continuu. Înainte de a fi o eroare, un astfel de cult e o dovadă de prost gust artistic. Nici unul dintre marii luminaţi ai lumii nu s-a fălit şi cu talentul său la "hai să mai luăm una mică!". La cât alcoolism cronic are ţara noastră în câteva regiuni istorice, exact asta îi mai lipseşte, o "Cântare a beţiei" în marea intelectualitate.

Oricât de picante şi de meşteşugit povestite ar fi multe şedinţe bahice ale generaţiei cirotice, cărţile ei au fost scrise între aceste şedinţe. Dar despre crizele de luciditate nu avem "mărturisiri" decât parţiale şi discrete. Între altele şi pentru faptul că se consumau în absenţa martorilor sau numai în prezenţa unora tot lucizi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de