x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un an de duminica

0
Autor: Roxana Roseti 18 Feb 2007 - 00:00

Stirile de ultima ora, luminile si umbrele unei lumi pe care, oricat de urata ar parea, trebuie sa o escaladam. Pana la ultima suflare, pana la ultima bataie de inima.

Stirile de ultima ora, luminile si umbrele unei lumi pe care, oricat de urata ar parea, trebuie sa o escaladam. Pana la ultima suflare, pana la ultima bataie de inima. Mereu treji si mereu dispusi sa o trezim. Lumea. Sa o expui, sa o dezbraci nu brutal, ci cu grija. Sa o mangai, sa o alinti, sa-i razi la ureche cu capul dat pe spate, sa o inghesui in cea mai nenorocita maghernita pentru a-ti da frumusetile, bubele si mucegaiurile ei. In exclusivitate uneori. Cat curaj iti trebuie sa pui lumea sa se uite in oglinda intr-o zi de duminica? Sa se priveasca intr-o zi considerata moale, bleaga, lenesa, deloc sprintara. Oglinda arata de toate. Unii le spun riduri, altii rani. Scuzati-mi impertinenta cu care mama m-a nascut prematur, dar cred ca un ziar de duminica, si un ziar in general, e o chestie de destin. Intri intr-o frumoasa nebunie pe viata. Daca vreti, este ca la maraton. Exista insa un mare pericol: poti ajunge rapid la cosul de gunoi, si apoi incinerat, fara posibilitatea de a fi reciclat. Dar, la modul figurat si umoristic vorbind, mai exista o salvare in Bulgakov, care spunea ca manuscrisele nu ard... Va dam ce putem, cand putem, cum putem, dar cu toata inima. Apreciati-ne, injurati-ne, ridicati-ne in slavi, dati-ne la cap. Orice ati face, va vrem invitati in fiecare duminica in caruselul neindurator al tineretii fara batranete. Va vom servi lumea la picioare pana cand nu vom mai avea oase la purtator. Se implineste un an de cand noi v-am interzis sa va odihniti duminica. Am vrut sa sarbatorim in Gara de Nord, acolo unde lumea isi iese din tipare. Din pacate, birocratia a amanat spectacolul lumii pentru zile mai bune.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de