Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
LECŢIA PIEŢEI UNIVERSITĂŢII
Mizând pe memoria scurtă a românilor, mai-marii societăţii civile au purces rapid la punerea batistei peste ruşinosul fiasco pe care l-a înregistrat mitingul din 3 februarie 2008 din Piaţa Universităţii. Miting gândit – mai e nevoie să o repet? – ca fiind dovada forţei de nezdruncinat a celei mai serafice componente a spectrului civic românesc. Şi totuşi Piaţa Universităţii a oferit o lecţie severă amatorilor de telenevole politico-ideologice.
Mizând pe memoria scurtă a românilor, mai-marii societăţii civile au purces rapid la punerea batistei peste ruşinosul fiasco pe care l-a înregistrat mitingul din 3 februarie 2008 din Piaţa Universităţii. Miting gândit – mai e nevoie să o repet? – ca fiind dovada forţei de nezdruncinat a celei mai serafice componente a spectrului civic românesc. Şi totuşi Piaţa Universităţii a oferit o lecţie severă amatorilor de telenevole politico-ideologice.
LECŢIA PIEŢEI UNIVERSITĂŢII
Mizând pe memoria scurtă a românilor, mai-marii societăţii civile au purces rapid la punerea batistei peste ruşinosul fiasco pe care l-a înregistrat mitingul din 3 februarie 2008 din Piaţa Universităţii. Miting gândit – mai e nevoie să o repet? – ca fiind dovada forţei de nezdruncinat a celei mai serafice componente a spectrului civic românesc. Şi totuşi Piaţa Universităţii a oferit o lecţie severă amatorilor de telenevole politico-ideologice. Drept pentru care revenim asupra ei. De pildă, comparând datele furnizate în gazetele de luni, 4 februarie, despre rata de participare la acţiune, ne-am aflat într-o mare încurcătură. Iată: "23 de organizaţii neguvernamentale au strâns ieri în jur de 1.000 de persoane la mitingul împtriva desfiinţării CNSAS, la care s-au adăugat solicitările de revocare a judecătorilor de la CC şi a Avocatului poporului". În altă gazetă, stă scris: "Câteva sute de oameni s-au adunat ieri în faţa fântânii de lângă Arhitectură pentru a protesta la adresa deciziei Curţii Constituţionale". Citez încă o sursă: "Peste 300 de persoane au protestat ieri în Piaţa Universităţii din Capitală faţă de decizia judecătorilor Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea funcţionării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS)". Altă relatare: "Câteva sute de manifestanţi au protestat timid în Piaţa Universtităţii faţă de decizia prin care Legea CNSAS a fost declarată neconstituţională, cerând revocarea membrilor Curţii Constituţionale". Cota maximă a patetismului o atinge însă această consemnare: "Societatea civilă a ieşit ieri în Piaţa Universităţii, cerând repunerea în drepturi a CNSAS".
Instantaneu, gândul ne duce la Caragiale, care în "Atmosferă încărcată" povesteşte impresii culese în vâltoarea unei manifestaţiuni populare: "Şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori, şi mai bine, săn-aibă nici o părere. Cumpără, atunci, două gazete: una guvernamentală şi una opozantă. Citeşte în gazeta opoziţiei: «... La această întrunire a noastră, alergaseră peste 6.000 de cetăţeni, tot ce are Capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari şcl...», Gazeta guvernului zice: «... La această întrunire a lor, d-abia de se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei, haimanale...»".
Toate astea le scria Caragiale în 1900. În 2008, la citirea relatărilor de gazetă despre "manifestaţiunea populară" din Piaţa Universităţii recunoaştem că realitatea bate literatura! Bunele principii ale logicii formale ne arată că avem de-a face cu o flagrantă contradicţie în termeni: au fost "în jur de 1.000 de persoane" (fără solicitările de revocare care "li s-au adăugat"?!) sau au fost "câteva sute"? Aceste "câteva sute" câte au fost, de fapt? Bunul simţ ne dictează câteva întrebări:
1. Nu vi se pare cam mare diferenţa dintre limita superioară (1.000) şi cea inferioară ("câteva sute") a numărului participanţilor?
2. Cifra reală se situează, undeva, la mijloc: să zicem, peste 583 de persoane?
3. "Societatea civilîă" care (nu) a ieşit, duminica trecută, în Piaţa Universităţii se reduce la aceste 23 de organizaţii? Celelalte segmente ce poziţie au adoptat în această chestiune?
4. Cele 1.000, sau "câteva sute", de persoane erau numai din Bucureşti sau proveneau şi din teritoriu?
5. Luând de bună cifra de 1.000 de participanţi, rezultă că fiecare din cele 23 de organizaţii a adus în Piaţa Universităţii un procent de 43, 47%? Ş.a.m.d.
Rămâne, atunci, să ne decidem: – a) acesta este efectivul real al celor"23 de organizaţii civice"? Sau – b) aceasta este cota maximă a capacităţii de mobilizare, altfel spus cota de credibilitate şi prestigiul pe care îl au iniţiativele celor "23 de organizaţii civice" în rândul "bazelor de masă", adică al membrilor şi al simpatizanţilor? Care "baze de masă", după cum s-a putut vedea, au preferat, măcar în această situaţie, să stea acasă. Marcând un autogol de zile mari în poarta mult prea vocalei societăţi civile! Pe care vocalizele reproduse, in extenso, în oficiosul GDS nu prea reuşesc să îl facă uşor uitat.
Întrebarea de baraj se impune de la sine: cine este şi pe cine reprezintă (dacă mai reprezintă?) auto-proclamata "societate civilă"?
Mizând pe memoria scurtă a românilor, mai-marii societăţii civile au purces rapid la punerea batistei peste ruşinosul fiasco pe care l-a înregistrat mitingul din 3 februarie 2008 din Piaţa Universităţii. Miting gândit – mai e nevoie să o repet? – ca fiind dovada forţei de nezdruncinat a celei mai serafice componente a spectrului civic românesc. Şi totuşi Piaţa Universităţii a oferit o lecţie severă amatorilor de telenevole politico-ideologice. Drept pentru care revenim asupra ei. De pildă, comparând datele furnizate în gazetele de luni, 4 februarie, despre rata de participare la acţiune, ne-am aflat într-o mare încurcătură. Iată: "23 de organizaţii neguvernamentale au strâns ieri în jur de 1.000 de persoane la mitingul împtriva desfiinţării CNSAS, la care s-au adăugat solicitările de revocare a judecătorilor de la CC şi a Avocatului poporului". În altă gazetă, stă scris: "Câteva sute de oameni s-au adunat ieri în faţa fântânii de lângă Arhitectură pentru a protesta la adresa deciziei Curţii Constituţionale". Citez încă o sursă: "Peste 300 de persoane au protestat ieri în Piaţa Universităţii din Capitală faţă de decizia judecătorilor Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea funcţionării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS)". Altă relatare: "Câteva sute de manifestanţi au protestat timid în Piaţa Universtităţii faţă de decizia prin care Legea CNSAS a fost declarată neconstituţională, cerând revocarea membrilor Curţii Constituţionale". Cota maximă a patetismului o atinge însă această consemnare: "Societatea civilă a ieşit ieri în Piaţa Universităţii, cerând repunerea în drepturi a CNSAS".
Instantaneu, gândul ne duce la Caragiale, care în "Atmosferă încărcată" povesteşte impresii culese în vâltoarea unei manifestaţiuni populare: "Şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori, şi mai bine, săn-aibă nici o părere. Cumpără, atunci, două gazete: una guvernamentală şi una opozantă. Citeşte în gazeta opoziţiei: «... La această întrunire a noastră, alergaseră peste 6.000 de cetăţeni, tot ce are Capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari şcl...», Gazeta guvernului zice: «... La această întrunire a lor, d-abia de se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei, haimanale...»".
Toate astea le scria Caragiale în 1900. În 2008, la citirea relatărilor de gazetă despre "manifestaţiunea populară" din Piaţa Universităţii recunoaştem că realitatea bate literatura! Bunele principii ale logicii formale ne arată că avem de-a face cu o flagrantă contradicţie în termeni: au fost "în jur de 1.000 de persoane" (fără solicitările de revocare care "li s-au adăugat"?!) sau au fost "câteva sute"? Aceste "câteva sute" câte au fost, de fapt? Bunul simţ ne dictează câteva întrebări:
1. Nu vi se pare cam mare diferenţa dintre limita superioară (1.000) şi cea inferioară ("câteva sute") a numărului participanţilor?
2. Cifra reală se situează, undeva, la mijloc: să zicem, peste 583 de persoane?
3. "Societatea civilîă" care (nu) a ieşit, duminica trecută, în Piaţa Universităţii se reduce la aceste 23 de organizaţii? Celelalte segmente ce poziţie au adoptat în această chestiune?
4. Cele 1.000, sau "câteva sute", de persoane erau numai din Bucureşti sau proveneau şi din teritoriu?
5. Luând de bună cifra de 1.000 de participanţi, rezultă că fiecare din cele 23 de organizaţii a adus în Piaţa Universităţii un procent de 43, 47%? Ş.a.m.d.
Rămâne, atunci, să ne decidem: – a) acesta este efectivul real al celor"23 de organizaţii civice"? Sau – b) aceasta este cota maximă a capacităţii de mobilizare, altfel spus cota de credibilitate şi prestigiul pe care îl au iniţiativele celor "23 de organizaţii civice" în rândul "bazelor de masă", adică al membrilor şi al simpatizanţilor? Care "baze de masă", după cum s-a putut vedea, au preferat, măcar în această situaţie, să stea acasă. Marcând un autogol de zile mari în poarta mult prea vocalei societăţi civile! Pe care vocalizele reproduse, in extenso, în oficiosul GDS nu prea reuşesc să îl facă uşor uitat.
Întrebarea de baraj se impune de la sine: cine este şi pe cine reprezintă (dacă mai reprezintă?) auto-proclamata "societate civilă"?
