x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un ban in plus

0
Autor: Tudor Octavian 09 Apr 2006 - 00:00
Un ban in plus


In multe tari, cersitul neprofesionist e o solutie de viata ca oricare alta. Nu neaparat ultima.

In Egipt, la Assouan, un politist si-a lasat treaba - dirija circulatia intr-o piateta - si mi s-a adresat cu aerul ca el era turistul, care avea nevoie de o indrumare, iar eu localnicul, care putea sa i-o dea. Pana ce i-am inteles franceza de bazar, m-am intrebat unde gresisem, de trebuia sa am o explicatie cu politia. Nu gresisem in nici un fel. Omul avea leafa mica - "Saler peti, saler peti", zicea el, contrariat ca intelegeam atat de greu, ceea ce altii realizau din prima clipa - si cu pomana scotea un ban in plus. Atuul sau, fata de gloata cersetorilor fara uniforma, era chiar uniforma. Cersea in regim cumva oficial.

La noi, cersetoria a fost socotita dintotdeauna ultima solutie de viata. Mai bine zis prima dintre cele care presupun un rabat la demnitate. Am intalnit insa un fost functionar in Casa Scanteii care s-a apucat de cersit, ca si politaiul din Assouan, pentru un ban in plus. Chiar el mi-a spus-o, cand l-am intrebat ce-a patit, de statea cu mana intinsa. "De fapt - m-a mustrat fostul amploaiat cu pensie, daca nu mare, in orice caz medie - nu intind mana. Stau si eu aici. Si nu toata ziua, doar spre seara". Intr-un fel, ma lamurea c-o facea in timpul liber, dupa ce-si termina treaba acasa. Unii se duc la o bere sau joaca table, el pazea usa unui magazin alimentar. Daca oamenii aflau niste motive sa-i dea un ban, asta era treaba lor. Metoda - fiindca e o metoda - priveste asa numita cersetorie decenta. La Boston, un domn grizonat, cu o alura de sambelan, urca si cobora ore-n sir cele trei trepte dintre doua paliere foarte circulate dintr-o statie de metro, stimuland, prin absurdul prestatiei sale, atentia cetatenilor. Mi s-a spus ca facea treaba asta de ani de zile si ca, fiind o forma pe cat de originala, pe atat de sobra, de milogeala, oamenii de ordine il lasau in plata Domnului.

S-a intamplat sa descopar virtutile cersitului demn si ingenios la Paris. Imi asteptam fata in fata unui mic magazin de pantofi, rezemat de un stalp. O asteptam intr-o pozitie torsionata cu mana dreapta scapata intrebator inainte, ca atunci cand mai cauti un punct de sprijin si nu-l gasesti. Ei, bine, o doamna careia nici n-am apucat sa-i vad fata, mi-a pus un euro in palma. Si asta n-ar fi fost nimic, daca n-as fi zis automat, dintr-un reflex probabil istoric si balcanic, "Bogdaproste!" Semn ca distanta de la demnitate la un ban in plus e foarte mica si ca nu asteapta decat ocazia, ca sa afle tot omul cat e de mica.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de