Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Momentul de luni, 22 octombrie 2007, ne-a dovedit că lui Traian Băsescu puţin ii pasă de acuzaţiile privind incălcarea Constituţiei prin implicarea făţişă in campania electorală a Partidului Democrat
Preşedintele, zis şi al tuturor romănilor, a participat la lansarea campaniei electorale a Partidului Democrat. N-a fost vorba doar de o simplă participare, marcată de o politeţe protocolară. A fost vorba de o implicare in campania unui partid la nivel de chibiţ electoral. Prin aceasta, preşedintele a incălcat grav articolul 84 din Constituţie: "In timpul mandatului, Preşedintele Romăniei nu poate fi membru al unui partid şi nu poate indeplini nici o altă funcţie publică sau privată." Desigur, Traian Băsescu nu e membru PD. Articolul 84 nu se referă insă la o formalitate, ci la o activitate. Deşi, pe hărtie, nu e membru PD, Traian Băsescu se comportă mai ceva decăt un membru PD. Cei preocupaţi de minima respectare a Constituţiei n-au mai protestat ca altădată. Lucru firesc.
Incălcarea Constituţiei a devenit un fel de a fi pentru Traian Băsescu. Ştiind că nu i se mai poate face nimic (cum să-şi mai permită cineva a-l ameninţa cu o nouă suspendare?!), Traian Băsescu se comportă acum in spaţiul public ca un bolnav de SIDA la bordel. Pentru că nu mai are cum să se mai imbolnăvească, respectivul nu se ingrijeşte să-şi pună prezervativul. Că poate imbolnăvi de SIDA partenerele de amor cu ora nu intră in inţelegerea sa asupra lumii. Chiriaşele bordelului au cum se apăra de un asemenea bărbat. In Romănia europeană, Constituţia, deşi de genul feminin, nu poate face sex protejat. In consecinţă, Traian Băsescu o imbolnăveşte zi de zi.
Puţinii jurnalişti rămaşi dincolo de subsolul slugilor cotroceniste şi-au zis, nu fără melancolie, că, dacă Ion Iliescu şi Emil Constantinescu s-ar fi manifestat de partea unei formaţiuni pe jumătate de căt o face Traian Băsescu, mai mult ca sigur s-ar fi declanşat un scandal naţional. Ei bine, Traian Băsescu şi-a asumat public ipostaza de lider de partid, fără ca asta să provoace măcar o tresărire. Dincolo de maşinăria de idolatrizare a trusturilor ai căror patroni şi-au aranjat, prin negustorii cu Traian Băsescu, imunitatea la anchetele DNA, ciudăţenia se explică şi printr-o realitate tipică societăţii romăneşti din toate timpurile. Şmecherii ajunşi in fruntea ţării au practicat ceea ce s-ar putea numi politica potecii bătătorite pentru a-şi impune dictaturile mai mult sau mai puţin năstruşnice. In ce-ar consta o asemenea politică? Exemplul Carol al II-lea e căt se poate de semnificativ.
Intors in ţară in 1930, aventurierul cu mustăcioară ţine un timp departe de Bucureşti pe ţiitoarea Elena Lupescu. Predecesorii săi, Carol I şi Ferdinand, impuseseră drept regulă nescrisă imaginea de soţi la casa lor. Dacă romănilor li s-ar fi spus că va veni un moment cănd Majestatea Sa se va afişa in văzul naţiunii cu o ţiitoare, romănii şi-ar fi făcut cruce zicănd in cor: "Aşa ceva e imposibil!". Mirosind asta, Majestatea Sa a incercat marea cu degetul. A scos-o niţel la lumină pe Lupeasca. Aşa cum bănuia, romănii, popor de mămăligă, sunt uşor de intimidat de un aventurier cu tupeu. Văzănd că nu se intămplă nimic, Regele cu mustăcioară a scos-o la lumină cu totul pe Lupeasca. Şi, astfel, ceea ce părea romănilor la un moment dat o imposibilitate s-a transformat intr-o realitate pe care au luat-o ca atare.
Asemănător a procedat şi un alt aventurier al istoriei naţionale: Traian Băsescu. Pănă la venirea sa la Cotroceni, romănii considerau ca imposibile coborărea preşedintelui la nivelul cărciumii de mahala, provocările sexuale ale ziaristelor, amestecul brutal in Justiţie, tragerea pe sfoară, dar mai ales impostura, atacarea Parlamentului, partizanatul politic. Traian Băsescu le-a transformat pe toate in realităţi care nu mai miră pe nimeni. Practicănd, evident, politica potecii bătătorite. Momentul de luni, 22 octombrie 2007, ne-a dovedit că lui Traian Băsescu puţin ii pasă de acuzaţiile privind incălcarea Constituţie prin implicarea făţişă in campania electorală a Partidului Democrat. Lejeritatea preşedintelui la astfel de acuzaţii se intemeiază pe o realitate: slăbănog la capitolul educaţie politică europeană, poporul romăn nu e deloc sensibil la incălcările Constituţiei. Un hăhăit bine plasat al lui Traian Băsescu, o golănie difuzată in direct şi la o oră de vărf la tv pot contracara, in condiţiile mahalalei autohtone, un car de acuzaţii privind incălcarea Constituţiei. In aceste condiţii, tactica aleasă de adversarii preşedintelui - aceea de a-l critica pentru partizanatul politic anticonstituţional - e total lipsită de eficienţă. Mult mai nimerit ar fi dacă politicienii ar lua acest partizanat drept o realitate şi ar incerca să găsească o tactică menită a-i face faţă. Cum ar fi, de exemplu, să ceară CNA să considere apariţiile preşedintelui la tv pănă la 25 noiembrie 2007 drept manifestări electorale ale PD, şi nu ale preşedinţiei.
Incălcarea Constituţiei a devenit un fel de a fi pentru Traian Băsescu. Ştiind că nu i se mai poate face nimic (cum să-şi mai permită cineva a-l ameninţa cu o nouă suspendare?!), Traian Băsescu se comportă acum in spaţiul public ca un bolnav de SIDA la bordel. Pentru că nu mai are cum să se mai imbolnăvească, respectivul nu se ingrijeşte să-şi pună prezervativul. Că poate imbolnăvi de SIDA partenerele de amor cu ora nu intră in inţelegerea sa asupra lumii. Chiriaşele bordelului au cum se apăra de un asemenea bărbat. In Romănia europeană, Constituţia, deşi de genul feminin, nu poate face sex protejat. In consecinţă, Traian Băsescu o imbolnăveşte zi de zi.
Puţinii jurnalişti rămaşi dincolo de subsolul slugilor cotroceniste şi-au zis, nu fără melancolie, că, dacă Ion Iliescu şi Emil Constantinescu s-ar fi manifestat de partea unei formaţiuni pe jumătate de căt o face Traian Băsescu, mai mult ca sigur s-ar fi declanşat un scandal naţional. Ei bine, Traian Băsescu şi-a asumat public ipostaza de lider de partid, fără ca asta să provoace măcar o tresărire. Dincolo de maşinăria de idolatrizare a trusturilor ai căror patroni şi-au aranjat, prin negustorii cu Traian Băsescu, imunitatea la anchetele DNA, ciudăţenia se explică şi printr-o realitate tipică societăţii romăneşti din toate timpurile. Şmecherii ajunşi in fruntea ţării au practicat ceea ce s-ar putea numi politica potecii bătătorite pentru a-şi impune dictaturile mai mult sau mai puţin năstruşnice. In ce-ar consta o asemenea politică? Exemplul Carol al II-lea e căt se poate de semnificativ.
Intors in ţară in 1930, aventurierul cu mustăcioară ţine un timp departe de Bucureşti pe ţiitoarea Elena Lupescu. Predecesorii săi, Carol I şi Ferdinand, impuseseră drept regulă nescrisă imaginea de soţi la casa lor. Dacă romănilor li s-ar fi spus că va veni un moment cănd Majestatea Sa se va afişa in văzul naţiunii cu o ţiitoare, romănii şi-ar fi făcut cruce zicănd in cor: "Aşa ceva e imposibil!". Mirosind asta, Majestatea Sa a incercat marea cu degetul. A scos-o niţel la lumină pe Lupeasca. Aşa cum bănuia, romănii, popor de mămăligă, sunt uşor de intimidat de un aventurier cu tupeu. Văzănd că nu se intămplă nimic, Regele cu mustăcioară a scos-o la lumină cu totul pe Lupeasca. Şi, astfel, ceea ce părea romănilor la un moment dat o imposibilitate s-a transformat intr-o realitate pe care au luat-o ca atare.
Asemănător a procedat şi un alt aventurier al istoriei naţionale: Traian Băsescu. Pănă la venirea sa la Cotroceni, romănii considerau ca imposibile coborărea preşedintelui la nivelul cărciumii de mahala, provocările sexuale ale ziaristelor, amestecul brutal in Justiţie, tragerea pe sfoară, dar mai ales impostura, atacarea Parlamentului, partizanatul politic. Traian Băsescu le-a transformat pe toate in realităţi care nu mai miră pe nimeni. Practicănd, evident, politica potecii bătătorite. Momentul de luni, 22 octombrie 2007, ne-a dovedit că lui Traian Băsescu puţin ii pasă de acuzaţiile privind incălcarea Constituţie prin implicarea făţişă in campania electorală a Partidului Democrat. Lejeritatea preşedintelui la astfel de acuzaţii se intemeiază pe o realitate: slăbănog la capitolul educaţie politică europeană, poporul romăn nu e deloc sensibil la incălcările Constituţiei. Un hăhăit bine plasat al lui Traian Băsescu, o golănie difuzată in direct şi la o oră de vărf la tv pot contracara, in condiţiile mahalalei autohtone, un car de acuzaţii privind incălcarea Constituţiei. In aceste condiţii, tactica aleasă de adversarii preşedintelui - aceea de a-l critica pentru partizanatul politic anticonstituţional - e total lipsită de eficienţă. Mult mai nimerit ar fi dacă politicienii ar lua acest partizanat drept o realitate şi ar incerca să găsească o tactică menită a-i face faţă. Cum ar fi, de exemplu, să ceară CNA să considere apariţiile preşedintelui la tv pănă la 25 noiembrie 2007 drept manifestări electorale ale PD, şi nu ale preşedinţiei.
