x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un fenomen de respingere

0
Autor: Tudor Octavian 09 Noi 2011 - 21:00

O relatie extrem de interesanta, dar putin studiata, e aceea dintre reproduceri si lucrarile expuse in muzee, colectii, galerii, piete… Multi oameni, hraniti sistematic cu imagini color din ghiduri, albume si carti de arta, marturisesc, cu un soi de sinceritate ce aduce a lepadare, a distantare legitima, ca in Muzeu cutare tablou i-a dezamagit. Cuvantul pare inadecvat fiindca denunti astfel un contratimp intelectual, un dezacord cu sensibilitatea unor multimi. Daca nu cumva – ca in cazul 'Mona Lisa' ?, contratimpul cu un avant omagial, planetar. Cum adica sa nu-ti placa 'Gioconda'?! Sinceritatea maxima, in anumite situatii, pare ori fronda, ori necuviinta, ori infirmitate.

Remarca insa se motiveaza perfect, deoarece o mare dezamagire e pandantul unei mari amagiri. Reproducerile te amagesc, iti cladesc un sistem de criterii, iar Muzeul ti-l tulbura. In albume, 'Laptareasa' lui Vermeer, de la Luvru, acoprind pagina intreaga, la fel ca – sa zicem ? orice lucrare monumentala de Veronesse, are o prestatie optica impunatoare. Cand deschizi cartea, reproducerea ti se ofera in exclusivitate, cu un cumul de virtuti supralicitate. In cazul 'Laptaresei', reproducerile sunt adesea de doua ori mai mari ca tablouasul de la Luvru si-ti impun prin excelenta plastica. Aceasta este senzatia care te retine, de precizie in maiestate. In Muzeu, turistii se intreaba precipitati unde e expusa celebra pictura a lui Vermeer. Dar cand ajung inaintea ei au un soc. Descopera o imagine nu mai mare de-o palma. Sentimentul care te insoteste e acela de esec. Te simti inselat. Mai rau: cultivi convingerea ca esti subiectul unei masluiri, ale carei ratiuni si mecanisme iti scapa.

Adevarul e ca, in carti, frumosul e mediat de o imagine conceputa spre a-ti furniza un maximum de sugestii, cu un optim de informatie optica, pe cand in Muzeu privirea e singura, neajutata, iar judecata trebuie sa clarifice scurt o aglomerare de contrarii. Ce vezi, de fapt, cand te afli in fata cu 'Gioconda'? Adevarul e ca nu te afli niciodata fata in fata cu lucrarea. Intre tine si opera lui Leonardo se asaza mai multe filtre, pe care, pe moment, iar uneori si dupa ce pleci din Muzeu, incarcat de dezamagiri, le ignori.

Fata in fata cu 'Mona Lisa', la Luvru, vezi din nefericire numai ce stii. La ce-ar trebui sa stii ajungi doar prin truda reinnoita cu reproducerile, cu cartile. E un cerc vicios, veti zice, si pe buna dreptate. Iesirea din cerc se face prin efort individual. Frumosul, daca nu te apropii de el imediat, pre­parat, dotat cu criterii de re­cu­noastere, curatat de prejude­cati si judecati confortabile, te respin­ge. Si, cum spuneam, te im­pova­reaza cu dezamagiri durabile, de-o viata.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de