x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un fost comandant de navă în tramvai

0
Autor: Tudor Octavian 18 Mar 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În tramvai, un necunoscut m-a întrebat dacă ciupilica de lână, pe care o purtam pe cap, era la fel ca aceea a lui Băsescu. Datorită sarcasmului, întrebarea aducea mai degrabă a constatare. Curând am aflat că necunoscutul
fusese comandant de navă şi că aplombul său ironic se motiva.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În tramvai, un necunoscut m-a întrebat dacă ciupilica de lână, pe care o purtam pe cap, era la fel ca aceea a lui Băsescu. Datorită sarcasmului, întrebarea aducea mai degrabă a constatare. Curând am aflat că necunoscutul
fusese comandant de navă şi că aplombul său ironic se motiva.


Nu era doar un apropo venind de la un fost comandant de navă vizavi de un alt fost comandant de navă, ci de la un fost comandant de navă, care călătorea cu tramvaiul, pe când celălalt comandat de navă, "un mic copil" – cum a ţinut să precizeze fostul comandant de navă din tramvai –, devenise preşedinte "ca la balamuc". Asta vrând să însemne în dispreţul promovării ierarhice şi pe bază de merite.


O seamă de profesiuni le asigură celor care le practică sentimentul c-au fost aleşi de soartă şi că acolo unde decide destinul semenii trebuie să ţină capul în pământ cu supunere, să lase lucrurile în matca lor, să nu-şi bage nasul şi să nu aibă păreri. Fostul comandant de navă din tramvai nu avea nici o îndoială că stăpânea adevărul adevărat în privinţa ascensiunii lui Băsescu, dar şi asupra unor excelenţe profesionale. Mai sus decât un comandant de navă nu putea fi decât Dumnezeu. Iar dacă-mi vorbea, mie, anonimului din tramvai, era pentru că precis nu înţelegeam nimic din ce-mi spunea. Vorbea de fapt cu el însuşi. Nu ca să se lămurească de ce el era doar un fost comandat de navă, iar Băsescu nu. În felul în care se exprima, formula "fost comandant de navă" nu semnifica un alean, ci o mare reuşită. Un comandat de navă nu avea motive să devină bancher, artist, deputat sau papă. Era o chestiune de demnitate, într-o profesie decisă de aştri. Nu putea deveni decât un fost comandant de navă. Cariera lui Băsescu era o decădere din drepturi. Un actual preşedinte de ţară, pe lângă un fost comandant de navă, e un ratat. Cu câteva zile în urmă, primisem o scrisoare inflamată de la un fost aviator al Tarom-ului, care doar că nu mă blestema pentru că, într-un articol, numărasem profesia de aviator dimpreună cu altele, de rând. Nu era o înşiruire în batjocură, dar el o socotea jignire. Se simţea profund jignit în numele tuturor aviatorilor, pentru că eu nu mă referisem la aviatori cu evlavia cuvenită unor eroi în viaţă. Pe moment, am considerat epistola drept ceea ce părea să fie: revolta în gol a unui frustrat. Tot ce scrisesem în trei pagini putea fi concentrat în câteva fraze şi în nici un caz cu tonul acela inchizitorial. După ce l-am ascultat, preţ de câteva staţii, de la Bucur Obor la Dorobanţi, pe fostul comandant de navă obsedat de Băsescu, mi-am mai schimbat părerea. Nu-s puţini cei care au cultivat toată viaţa cu un maximum de responsabilitate rostul social al profesiei lor, ca să descopere la bătrâneţe că toate unităţile de măsură ale valorilor s-au dat peste cap. Doctorul se face taximetrist, analfabetul – universitar, escrocul – preşedinte de fundaţie umanitară, curva – vedetă de televiziune, cioflingarul – parlamentar şi nimeni nu mai respectă pe nimeni.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   nava ,   comandant,   nav

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de