x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un imperativ: radicalizarea PSD

0
Autor: Ion Cristoiu 04 Sep 2008 - 00:00

PSD trebuie să se afirme ca o formaţiune ale cărei atacuri la adresa altor partide să poată fi raportate imediat la ipostaza de partid de Stînga.



Sîmbătă, 30 august 2008, Călin Popescu Tăriceanu a ţinut un discurs în faţa tineretului liberal strîns, ca în fiecare an, pe litoral la Şcoala de Vară. Printre altele, liderul PNL s-a referit şi la scena politică românească a anului 2008:

"Partidele se constituie în jurul doctrinelor şi al ideologiilor şi din acest punct de vedere există PNL şi o formaţiune pe care, chiar dacă nu-mi place, o respect, pentru că este realizată la fel, în jurul ideologiei şi este o adunătură în jurul a ceea ce ştiţi şi care, după părerea mea, va avea o existenţă efemeră. Asta este situaţia şi aceasta este, după părerea mea, şi perspectiva."

Ahtiate după scandalul izvorîtor de rating şi tiraj, televiziunile şi ziarele au insistat pînă la epuizare pe calificativul de "adunătură", aplicat Partidului Democrat Liberal. Şi cum în materie de înjurături nici liderii PD-L nu s-au lăsat mai prejos, lansînd, la rîndu-le, de la Costineşti, unde s-au reunit tinerii democat-liberali, alintări la fel de contondente, declaraţia lui Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut praf şi pulbere prin plasarea în prim-planul mahalagismului dîmboviţean.

S-a dovedit astfel încă o dată că în România de azi e imposibilă o controversă de idei din nevoia irezistibilă, încercată pînă şi de politicieni cu ştaif, de a fi pitoreşti cu orice preţ.

S-a văzut încă o dată lipsa de profesionalism a politicienilor români. Dacă ar fi ţinut cont de imaginea sa publică, dar mai ales de figuraţia asumată de PNL, premierul ar fi trebuit să se păstreze în hotarele unei abordări politicoase. Aşa cum am mai spus-o şi în cazul lui Traian Băsescu, poţi fi tăios, poţi fi ironic chiar, fără a coborî limbajul folosit în mocirla înjurăturilor dintr-un iarmaroc de porci.

Greşeala de prestaţie a lui Călin Popescu Tăriceanu, cu atît mai gravă cu cît ea a fost comisă în faţa unor tineri politicieni care ar trebui să se formeze potrivit standardelor minime ale lumii civilizate, a făcut ca analiza sa corectă să fie trecută cu vederea.

Pentru că, dacă excludem rătăcirea de limbaj, declaraţia liderului PNL surprinde exact situaţia celor trei partide care-şi dispută guvernarea ţării: PNL, PSD şi PD-L.

Într-adevăr, în timp ce PNL şi PSD împărtăşesc poziţii ideologice limpezi, PD-L e o sorcovă politică despre a cărei culoare predominantă nu te poţi pronunţa. Dacă vei interoga un lider PD-L în legătură cu o problemă internă sau internaţională, nu cred că vei primi un răspuns pe care să-l poţi raporta în chip logic la premisele ideologice date de o poziţie clară. Absenţa unui minim program politic îşi are multiple cauze. Una dintre ele trebuie căutată în subordonarea absolută a PD-L faţă de Traian Băsescu. Liderul incontestabil al PD-L nu are însă o poziţie ideologică limpede lesne de descifrat în spatele faptelor şi declaraţiilor sale.

Şi din două motive:
1) E un personaj la care hachiţele de moment domină zdrobitor calculul politic rece, dar mai ales obiectivele pe termen lung.
2) Ca şef al statului, Traian Băsescu e constrîns la fapte şi declaraţii ţinînd mai mult de interesul naţional şi mai puţin de interesele unui partid.

Absenţa unui minim program politic explică bizarele combinaţii politicianiste ale PD-L din ultimul timp: alianţa cu PNG în Consiliul Municipal, hîrjoana parlamentară cu PRM.

Despre PSD, deşi nenumit, Călin Popescu Tăriceanu a declarat că are o ideologie social democrată. Oricît ar părea de ciudat, Călin Popescu Tăriceanu a sugerat liderilor PSD direcţiile de acţiune ale partidului lor în campania electorală pentru parlamentare. Aceste direcţii de acţiune nu pot fi decît subsumate logic ipostazei PSD – formaţiune de Stînga. Poziţia de principiu a unui partid nu poate fi exprimată, în democraţie, decît prin opoziţie faţă de  alte partide de pe scena politică. Din acest punct de vedere, PSD trebuie să se afirme ca o formaţiune ale cărei atacuri la adresa altor partide să poată fi raportate imediat la ipostaza de partid de Stînga. Îşi conturează PSD prin acţiunile sale din ultimul timp această poziţie de adversar al Dreptei? Nici vorbă.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   psd,   popescu tăriceanu,   călin popescu,   pd-l

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de