x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un mail de la Marea Moartă

0
Autor: Adrian Năstase 19 Sep 2007 - 00:00
Un mail de la Marea Moartă


"Israelul mizează din ce in ce mai puţin pe politica polarizată. După ani de dispute dure şi pătimaşe, guvernul actual, de pildă, este unul de centru, Blocul Likud şi Partidul Muncii au donat, fiecare, căte o parte de program pentru a se ajunge acolo unde a dorit electoratul. Sau ca să evite ceea ce a dorit să evite electoratul, guverne monocolore, mai puţin stabile, mai puţin dedicate proiectelor pe termen, măcar, mediu"

La inceputul anilor ’90, ca proaspăt ministru de Externe mă intorceam din prima vizită in Israel aducănd cu mine un furtun. Unul subţire, de fapt un utilaj ingenios, conectat la un sistem migălos de pompare şi menit să asigure apa pentru plante intr-o zonă aridă. Era un obiect simbol pentru o ţară care s-a străduit vreme de decenii să facă grădini in desert. De atunci incoace, acest sistem de irigare a devenit banal, turiştii care merg prin ţările Mediteranei l-au putut observa in spaţiile verzi care imprejmuiesc, de pildă, aeroporturile sau hotelurile. Pe de altă parte, schimbările climei incep să facă această invenţie utilă şi la noi. Inutil să vă spun că, atunci cănd l-am adus, am luat legătura cu cei de la "industrie" pentru a le sugera utilizarea lui in agricultură şi in horticultură, dar după o vreme mi-au transmis că duzele prin care ieşea apa trimisă de calculator sunt prea complicat de realizat la noi!

Mă aflu acum din nou in Israel, intr-o vizită mai relaxată şi imi dau seama că avem in continuare de invăţat din această parte de lume. In primul rănd, in ceea ce priveşte grija faţă de resurse.


Aparent, Romănia e intr-o situaţie diametral opusă. Are vegetaţie, işi permite (incă) o agricultură mai destinsă şi nu trebuie să se bată cu deşertul atunci cănd vrea să construiască un cartier nou. Dar şi noi am depăşit o anumită etapă "extensivă" de dezvoltare şi trebuie să privim cu mare atenţie la experienţa celor care sunt grijulii cu resursele. Pentru că incepem să nu le mai avem. Privatizările se termină curănd, iar agricultura nu ne mai aşază de multa vreme in postura de grănar al Europei. Nici fondurile europene nu sunt o făntănă nesecată, iar rolul lor e mai ales acela de a crea surse de dezvoltare, nu de a finanţa penurii.


Israelul mizează, de pildă, serios pe invăţămănt. Experţii inalt calificaţi intr-un domeniu sau altul valorează mai mult decăt greutatea lor in aur. Incubatoarele tehnologice au fost şi sunt folosite aici extensiv pentru a genera idei şi, mai ales, pentru a le pune in aplicare. Şi pentru a obţine resurse financiare noi (in urmă cu două decenii, 60% din veniturile Israelului proveneau din exportul de portocale). La acest nou inceput de an şcolar romănesc, cu scoli in paragină, mi se pare un lucru demn de a fi amintit.


Israelul mizează din ce in ce mai puţin pe politica polarizată. După ani de dispute dure şi pătimaşe, guvernul actual, de pildă, este unul de centru, Blocul Likud şi Partidul Muncii au donat, fiecare, căte o parte de program pentru a se ajunge acolo unde a dorit electoratul. Sau ca să evite ceea ce a dorit să evite electoratul, guverne monocolore, mai puţin stabile, mai puţin dedicate proiectelor pe termen, măcar, mediu.


Evident, situaţia de aici e departe de a fi roză şi instabilitate există in continuare. Dezbaterile despre dezvoltare sunt balansate şi influenţate des de evenimente specifice care ţin de terorism sau de ameninţările colaterale lui. Cănd explodează o rachetă undeva, temele de dezbatere publică se schimbă cu 90 sau 180 de grade intr-o oră. Oricum, vorbim de evenimente grave. La Bucureşti, ceea ce modifică agenda dezbaterilor e mult mai frivol: o operaţie, o declaraţie despre armeni sau ţigani sau avionul prezidenţial care a fost sau nu tăiat de pe liste de finanţare. Evident, nu vreau să spun că am avea şi noi nevoie de evenimente grave. Doar că nu ştim să construim in calmul relativ de la noi. Şi despre care nu ştim căt va mai dura...


In rest, israelienii proveniţi din Romănia se dovedesc a fi, ca de obicei, puntea ideală dintre cele două ţări. Acum pun la cale un Congres al lor - care ar urma să aibă loc anul viitor in Israel, dar şi la Bucureşti. Interesant de observat: comunitatea evreiască provenită din Romănia, deşi numeroasă şi veche, a generat foarte puţini oameni politici de vărf. Carierele de succes alese sunt mai ales in domeniile artei, ştiinţei şi afacerilor. Şi in Romănia, zonele de excelenţă par aceleaşi, dar, din păcate, cetatea ar trebui la un moment dat condusă. Şi nu putem importa politicieni. Nici măcar din Congo.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de