x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un menestrel

0
Autor: Tudor Octavian 13 Iul 2006 - 00:00
Un menestrel


Trec, de cativa ani, de mai multe ori pe saptamana, printr-un pasaj subteran jegos si intunecat unde, de dimineata pana seara, un pletos cu o privire crunta bolmojeste, acompaniat la ghitara, un cantec la moda candva despe o iubita care a plecat si nu vrea sa se mai intoarca.

La cata voce are flacaul, fata a luat cea mai buna decizie. Cum sa stai langa un om, care nu stie decat un singur cantec si acela interpretat prost? Am socotit cam de cate ori s-a produs, cu unica piesa din repertoriu, ambulantul, in acesti cinci sau sase ani, de cand tine calea trecatorilor, si am ajuns la un total halucinant. Ca va fi fiind de cincizeci de mii de ori sau de o suta de mii, nu conteaza. Un actor, care joaca o piesa de o suta de ori, e un performer. Mintea omeneasca dezvolta o seama de acuitati nebanuite prin repetitie. Totusi, dupa cateva zeci de mii de ziceri a aceluiasi cantec si cu un glas care nu se amelioreaza ci, dimpotriva, se toceste, intra in ruginire, intr-un soi de litanie duhovniceasca e greu de sperat la un salt calitativ. Ai putea sa crezi ca insul e un resemnat, dar nu e. La prima ora isi acordeaza ghitara intocmai unui profesionist asteptat de o arena plina, iar cand intra in rol si rage primele masuri ale melodiei, o face transportat, cu sentiment si transpiratie. Ii dai un ban, in sapca asezata cuviincios la o palma de cutia instrumentului, numai sa nu-l mai vezi muncind atat in van. Daca n-ai sti ca e la a cincizeci de mia cantare, ai putea sa crezi ca asisti la un debut. Are baiatul asta un dar de a se regenera consumandu-se, de speriat! Uneori, ma intreb daca nu e vorba de un talent, de care nu s-a tinut pana acum seama, talentul de a te regasi continuu din nimic. Cati dintre noi ar avea taria s-o ia zilnic de la capat, stiind ca drumul e inchis si ca n-o sa traim mai bine ca ieri? In cei cativa ani, in care, de trei sau patru ori pe saptamana, slinosul cu aer hippy ma obliga sa ma intreb ce-i cu el si cu ceilalti solitari din metrou sau din locurile foarte circulate in care-si castiga painea cu ghitara, ei au ramas la fel, iar eu imi modific mereu parerile. La inceput l-am condamnat, ca toata lumea, ca nu se duce la munca, pe urma am luat aminte la intreg felul sau de a fi, ca in final sa ma indoiesc de justetea indignarilor mele. Mai ales dupa ce am aflat ca menestrelul de pasaj a iesit cu ghitara lui la cantat in primele zile ale lui 1990 si ca de atunci nici n-a evoluat, nici n-a involuat. A ramas egal cu el insusi intr-o mediocritate auerolata de darzenie. Ceea ce inseamna ca de fapt si-a zis canticelul despre iubita care nu vrea sa se intoarca nici daca e rugata de o suta de mii de ori, de mai multe sute de mii de ori senin si cu speranta intreaga. Oare cati din noi ar mai spera dupa atatea esecuri artistico-sentimentale? Trebuie sa-i stimam mai mult pe mediocri, fiindca au o calitate: duc treaba pana la capat si cand se stie ca n-are un capat.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de