x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un milion de noi locuri de muncă (I).

0
Autor: Daniel Daianu 09 Iun 2011 - 21:00

Este bine ca partidele politice isi dau seama ca fara un grad inalt de ocupare a fortei de munca coeziunea sociala se poate eroda dramatic, cu efecte rele pentru insasi democratie. Tema locurilor de munca este fruntasa in pregatirile pentru campania prezidentiala din SUA, in campanii electorale din Europa.

Este de presupus ca cifra de un milion adoptat ca obiectiv de USL priveste locuri de munca pe net, intrucat pe piata muncii apar si dispar job-uri. Este de vazut daca cifra priveste si locuri de munca transfe­rate din economia informala (cum sunt, de pilda, noi contracte de munca anuntate de Guvern, ce sunt un rezultat al penalizarii severe a muncii la negru). Drept este ca a aduce locuri de munca din economia subterana la suprafata este bine din varii motive. Unul ar fi ca astfel se suplimenteaza venituri bugetare prin fiscalizarea unor activitati. O distinctie cheie de facut este intre locuri de munca si persoane ce intra pe piata muncii. Distinctia este importanta intrucat o persoana poate avea avea mai multe slujbe, mai ales daca sunt part-time.

Trebuie spus in acest context ca raportul atat de vehiculat in dezbaterea publica intre populatia activa si cea pensionata nu reflecta realitatea. O parte mare dintre pensionari sunt pe piata muncii, chiar daca in zona gri, sau la negru. Altfel spus, este plauzibil sa credem ca raportul real este in fapt invers. Cei care lucreaza efectiv depasesc 5 milioane de persoane (fata de 4,1 milioane in scripte in primele luni ale lui 2011). La cele 5 milioane s-ar adauga peste 1 milion de persoane care lucreaza cu acte in regula in afara tarii. Participarea pe piata muncii considerabil mai redusa in Romania (sub 57%) fata de alte tari exprima si ponderea mare a populatiei din mediul rural.

Cifra de cel putin 5 milioane persoane active in spatiul economic autohton permite o concluzie: a creste cu un 1milion numarul de locuri de munca, intelese ca numar de persoane, ar echivala cu o sporire cu cca 20% a stocului activ de forta de munca. Daca perioada in care s-ar incerca realizarea acestui obiectiv ar fi de 4 ani ar insemna ca ritmul sa fie de aproximativ 4% anual. Potrivit unor estimari criza financiara/economica a diminuat rata de crestere potentiala sustenabila a economiei de la 5,5%-6% la intre 3,5%-4%. Deci, o fortare a acestei cresteri ar recrea o fragilitate care ar frange, in cele din urma, mersul economiei. Iar aici restrictia majora este legata de deficite externe.

Chiar si in perioada de implozie a economiei ro­manesti deficitul de cont curent s-a situat in jur de 5% din PIB. Sa folosim 4% rata de crestere anuala a PIB-ului ca parametru. Daca intervalul de timp este de 4 ani, cresterea po­tentiala a PIB-ului, de cca 20%, ar fi similara cu programata sporire a numarului de persoane angrenate pe piata muncii oficiale (si care nu ar veni din economia subterana). Simplificand mult de dragul ar­gu­mentatiei si folosind o functie monofactoriala ce utilizeaza numai forta de munca, toata cresterea productiei agregate s-ar datora cresterii fizice a stocului de populatie activa. Este o ipoteza de-a dreptul eroica, intrucat ea implica: ca salariile reale sa stagneze pentru ca orice supliment de PIB sa fie datorat sporirii numarului salariatilor; sa nu fie, in medie, nici o crestere in productivitatea muncii, fiindca, daca s-ar intampla asa ceva, nu ar mai putea fi creat un numar adecvat de locuri de munca; tehnologiile utilizate sa nu se amelioreze in sensul economisirii de forta de munca.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de