x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un necaz, nu o nenorocire

0
Autor: Tudor Octavian 14 Noi 2007 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unui bărbat de patruzeci de ani, neinsurat, ii miroase gura. Nu foarte rău, dar suficient să-i strice toate relaţiile. Partea proastă e că nu ştie de la ce i se trag necazurile. Dă vina pe caracterul dificil al colegilor, pe firea sucită a femeilor şi pe soartă. De jumătate din necazuri n-ar fi avut parte, dacă ar fi păstrat o oarecare distanţă atăt in discuţiile de afaceri, căt şi in dialogurile prieteneşti. Numai că el are obiceiul să se ducă tot mai aproape de interlocutor, cănd vede că acesta are tendinţa să se indepărteze.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unui bărbat de patruzeci de ani, neinsurat, ii miroase gura. Nu foarte rău, dar suficient să-i strice toate relaţiile. Partea proastă e că nu ştie de la ce i se trag necazurile. Dă vina pe caracterul dificil al colegilor, pe firea sucită a femeilor şi pe soartă. De jumătate din necazuri n-ar fi avut parte, dacă ar fi păstrat o oarecare distanţă atăt in discuţiile de afaceri, căt şi in dialogurile prieteneşti. Numai că el are obiceiul să se ducă tot mai aproape de interlocutor, cănd vede că acesta are tendinţa să se indepărteze.


De multe ori, viaţa devine un chin dintr-un nimic, de care ori nu ţii cont, ori n-ai cunoştinţă de el. Şi invers, se poate intămpla ca un lucru care te complexează să fie de fapt un noroc, iar tu să nu-ţi dai seama căt de mare e norocul. Am avut un coleg care, la vărsta cănd eu şi ceilalţi băieţi vorbeam subţire şi eram necăjiţi că ne creşte greu părul pe piept şi pe faţă, era de sus pănă jos numai păr. In plus, avea un nas mare şi noduros. Părul şi nasul le innebuneau pe fete, dar el, prostul, umbla să se depileze şi spărgea oglinzile ca să nu-şi vadă faţa. La cincizeci de ani, cănd s-a decis să-şi facă o operaţie estetică la nas, chirurgul l-a luat la rost: "Domnule, mi-e uşor să-ţi iau banii, dar matale nu ştii cum se spune in lumea femeilor: nas gros, mătărăngă mare?! Foloseşte mai bine ce-ai primit şi nu-l mănia pe Dumnezeu!".


Mirosul greu al gurii insă nu-i − oricum ai privi lucrurile, pesimist sau pozitiv - ceva cu care să te măndreşti. E un necaz şi gata. Care are in douăzeci la sută din situaţii o rezolvare simplă: te ţii mai la distanţă de lume. La urma urmei, distanţă ţin strategic şi lorzii, şi regii, şi bancherii. Exceptănd momentele intime, in care femeia trebuie să suporte respiraţia urăt mirositoare a bărbatului, păstrarea unei distanţe anume in toate situaţiile in care comunici poate să semene a stil. Pe cei care se ţin măndri, oamenii ii vorbesc rareori de bine, dar in sinea lor ii admiră, ar vrea să poată să se poarte la fel. Căt despre situaţiile intime, femeile ii apreciază pe bărbaţii simţiţi. Mai ales că la o femeie sunt şi altele dulci la sărutat, nu numai gura.


Am mers căteva staţii cu autobuzul inghesuit lăngă un arhitect căruia ii mirosea gura. N-aş fi remarcat asta dacă n-ar fi insistat să-mi povestească nu ştiu ce chestie, căutăndu-mi tot timpul faţa. A fost un calvar. Mulţi oameni iţi pot deveni dintr-un nimic nesuferiţi. Un nimic insă care se repetă la infinit, care scapă de sub control. Cele mai multe nenorociri incep ca nişte necazuri oarecare, pe care ori le ignori, ori le minimalizezi.


Iar acest articol, o declar cinstit, l-am scris fiindcă am reintălnit-o, după o groază de ani, pe o fată pe care am iubit-o şi am uitat de ce ne-am despărţit. Mi-am reamintit cănd mi-a intins măna. Emoţiile o fac să transpire exagerat. Avea măna udă. De aceea zic: fetele n-ar trebui să le intindă băieţilor măna, ar trebui să le sară de găt şi să treacă direct la pupat.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de