Un nonsens: Privatizari platite de populatie

Unor asemenea privatizari trebuie sa li se puna capat. Pentru ca reprezinta un cost prea mare pentru populatie, care a ajuns sa plateasca pana si privatizarea! Ceea ce este un nonsens!

Pe fond, ceea ce se contura de mult a ajuns gatuitor. Nefacuta la timp, privatizarea are acum costuri uriase, toate platite de populat ie. Intreprinderi de stat mai mari sau mai mici, demodate de trecerea timpului si distruse de furturi si devalizari s-au impovarat in plus intr-atat de datorii incat numai prin stergeri ale debitelor lor la stat si chiar la utilitatile publice mai pot gasi eventuali cumparatori. Nici aceste stergeri nu mai sunt insa suficiente. Investitorii seriosi nu-si iau pe cap poveri sau complicatii. Se mai da, doar din cand in cand, peste tot felul de vargaleti, care vin nu se stie de unde si care merg in nu se stie ce directie si care, in peregrinarile lor, sunt gata sa traga un tun pe banii si cu concursul statului roman. Mai precis, sub paravanul unor promisiuni de investitii cu Feti- Frumosi si Ilene Cosanzene, acestia se asaza la supt din ce mai e de supt din intreprinderile intretinute de populat ie.

Semnalul net al decreptitudinii procesului l-au dat privatizari gen Aro si Roman care au marcat iesirea trista din istorie pe usa din dos, si nu cu fruntea sus, cum ar fi fost in cazul unei lichidari adevarate, a unor vechi glorii ale industriei romanesti. Privatizare fara cumparatori este nimic altceva decat teatrul absurdului!
In unele cazuri nu se mai fac privatizari, ci doar aranjamente pe seama banului public. La adapostul unor reglementa ri - altfel de inteles ca elemente de atractivitate - privind stergerea de datorii in legatura cu privatizarea, se pot plasa catre clienti politici la preturi de nimic terenuri sau hale vandute ca intreprinderi "cu probleme", chipurile pentru a salva social aceste intreprinderi, in timp ce daca ar fi vandute ca terenuri sau hale la pretul pietei s-ar obtine bani frumusei, carora li s-ar putea da destinatii sociale reale. SNTR nu este decat un exemplu la vedere!

Mai rau, cu acoperire politica, privatizari se fac pentru a prelungi viata unor intreprinderi de stat altminteri terminate. Intreprinderi de stat care traiesc pe banul public prin neplata obligatiilor lor la buget sunt privatizate fictiv spre a se utiliza ocazia (sau pretextul) pentru a le sterge datorii si astfel noul proprietar privat, incepand de la zero, trece la rand la neplata datoriilor catre stat. Exemplul semnificativ este RAFO Onesti. Iar la SNTR s-a atins paroxismul: s-a privatizat, s-a renationalizat, s-au sters datorii, dupa care s-a reprivatizat la preturi ridicole.

Unor asemenea privatizari trebuie sa li se puna capat. Pentru ca reprezinta un cost prea mare pentru populatie, care a ajuns sa plateasca pana si privatizarea! Ceea ce este un nonsens! In aceste cazuri, trebuie trecut transparent la procedura lichidarii. Mai ales ca asanumitele compensari salariale pentru disponibilizati sunt platite tot de catre stat, adica de populatie, fie ca e vorba de lichidari, fie de privatizari!