Un om cât o țară

Există o țară, aproape de noi, unde copiii își iubesc părinții, dar nu pentru că vor deveni și ei părinți într-o zi și se tem ca nu cumva să nu-i sufoce pustietatea. În țara asta, aproape de noi, oamenii se salută pe stradă, dar nu pentru că le-ar fi frică de uitare și singuratate. Aici, apoape de noi, credința în Dumnezeu nu se cântărește în pomeni și capete plecate în fața straielor unui preot. Iar preoții nu fac cu ochiul galbenilor care stau să cadă din buzunare de enoriași goi pe dinăuntru. în țara de lângă noi e tot timpul cald, chiar dacă iernile prăpădesc crengi de copaci de grele ce sunt. Și când un om suferă, cei de lângă el și de departe de el se strâng să-i aline durerea, fără să ceară nimic în schimb. În țara asta, atât de aproape de noi, păsările se întorc mereu la aceleași cuiburi. Pentru că nimeni nu le strică munca și pentru că toți se bucură când le simt întoarcerea. Și, când se face grâul, se lasă pe câmp până ce fiecare își ia ce-i al lui. În țara asta care își împinge granițele spre noi, dar nu vrem s-o privim în ochi, nu încape loc de minciună și de răutate. Facem o sută de ani și se înalță spre cer zidul de-l ridicăm între noi și țara de lângă noi. Și ne plânge sufletul căci zidul ne împietrește pe fiecare în parte și pe toți laolaltă. 

Cine a apucat să vadă țara de lângă noi s-a întors acasă cu rugăciunea inimii și împins de la spate de speranța că ar mai fi o șansă. Dacă oamenii merg în Legea lui Dumnezeu, nu în legile lor. Știu un om din țara de lângă noi care m-a învățat să pun lumina la ferestre nu pentru cei din casă, ci pentru cei cărora le e greu întunericul pe stradă care merg pe stradă. Da, eu știu un om din țara de lângă noi. 

  O lumină de om. La mulți ani, doamna Tamara Buciuceanu.