x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un om cinstit

0
Autor: Tudor Octavian 14 Mar 2006 - 00:00
Un om cinstit


Cand toata lumea fura, n-ai cum sa fii cinstit. Nimeni nu crede ca esti cinstit. Esti cinstit degeaba.

Ai o virtute, care nu numai ca nu ti-e recunoscuta si nu duce nicaieri, dar te face un paria. Unii spun ca vrei sa sfidezi, altii ca esti netot sau c-ai luat-o razna. Cel mai rau e daca ai si o conceptie clara despre onestitate. Inseamna ca n-ai nici una despre lumea in care traiesti. Ca nu intelegi de ce fura toti. Asta n-o sa priceapa niciodata Europa, de ce in Romania furam toti. Nu e vorba de o gena nationala, ci de un raspuns individual, devenit raspuns colectiv, la totalitarism. Chiar si la totalitarismul european in materie de cinste. Romania a trecut, de cand e ea tara, dintr-un totalitarism in altul. La regula bunului plac, individul a raspuns cu regula bunului-simt. Iar bunul-simt zice ca trebuie sa supravietuiesti.

Iata cum stau lucrurile azi: statul e neputincios in fata celor care nu fura ca sa supravietuiasca si sa o duca de la o zi la alta, ci ca sa se imbogateasca peste noapte, care fura en gros, insa se pune contra furatului en detail. Ceea ce e o prostie, deoarece, la foame, cinstea capata alte definitii, de la om la om. La nivel inalt, e coruptie. La popor, e disperare. Dar si un soi de iscusinta regionala. Trebuie sa ma descurc, spune omul de rand, iar despre cinste, mai vorbim cand o sa fiu si eu odata satul.

In Romania, inca de cand ne-am numit "stat modern", trebuintele personale, vitale, ale traiului zilnic au fost amanate de stapani pentru maine. Pentru alta data. Aveti rabdare, romani buni, o sa respirati, o sa mancati si o sa va simtiti oameni ca toti oamenii, la anul! Ce si cum s-a furat in alte vremuri e istorie. Cum o sa se fure maine nu-i treaba cetateanului. Se fura acum. Un muncitor de la fostele Uzine 23 August, un om funciarmente cinstit, a carat acasa tot felul de fiare, deoarece toti in jur carau si n-ar fi fost corect fata de colegi sa procedeze altfel. Ca sa ramana totusi cinstit, n-a scos din uzina piese care ar fi avut un rost, nu a produs ca altii stricaciuni. Doar lucruri de prisos, din cele care se gaseau la tot pasul in fabricile noastre. Dupa care, umplandu-i-se curtea cu metal, i l-a cedat unui vecin, sa-l vanda acesta. Partea proasta era ca nevasta-sa nu avea o parere atat de rafinata si de intortocheata despre cinste. Mai ales ca trebuia sa gateasca zilnic. I-a lasat copiii pe cap si a fugit la vecinul, care se descurca vanzand fier vechi, care era cinstit doar cu familia lui, ingrijind-o.

Nu exista "coruptie la nivel inalt" si "coruptie generalizata". Coruptia in sine indica nivelul, care e intotdeauna inalt. In jos, numele fenomenului nu-i coruptie, e nevoie.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   cinstit

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de