x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un om fara rusine, Poponel Pasareanu

0
Autor: Tudor Octavian 22 Iun 2006 - 00:00
Un om fara rusine, Poponel Pasareanu


Prin anii ’70 putea fi vazut pe strazile Brailei un batranel caraghios cu pantaloni bufanti, ciorapi de dama cu dunga si basca roz.

Nimerindu-ma la un moment dat langa el, am sarit ca ars si am fugit pe celalalt trotuar, cu senzatia ca m-am contaminat de ridicol. Unii oameni te marcheaza prin penibilul existentei lor asemenea unor ciume.

In urma cu trei ani am stat o seara alaturi de celebrul, inca de pe atunci, Poponel Pasareanu. Cand am ajuns acasa am simtit nevoia sa fac dus, sa ma spal cumva de apropierea lui. Aveam senzatia ca m-am contaminat de un soi de trufie bicisnica, de o infirmitate a trairii, care nu se trateaza. Cand un necrescut sufleteste se tine foarte mandru de neterminarea lui, oamenii normali intra in panica, socotind ca ei sunt gresiti. Trecand anii, banii lui Poponel au inceput sa le ia mintile si unor confrati, nu numai naivilor, care mor de foame, dar sunt fericiti sa-i vada mereu la televizor pe miliardari si pe tiitoarele lor.

In seara aceea, in care m-am bagat sub dus, dupa ce mi-am frecat cu smirghel mana moale pe care mi-o intinsese Poponel Pasareanu, am avut o viziune sinistra. Mi-am imaginat cum o sa-i faca in curand toata tara, de la vladica la opinca, reverente nationale estropiatului si cum toti ziaristii - atat cei de mondenitati, cat si analistii cu pretentii - se vor inghesui sa fie luati in seama de foarte mediatizatul nabab cu garderoba de poponar si pantofi albi cu dunga neagra de mafiot. Ziua aceea nu-i tocmai departe. Daca lucrurile merg tot asa, nu-i nevoie decat de ceva timp ca sa avem o epidemie de presa Poponel. Cu aviara o rezolvam noi cumva, dar cu netereminati, care-si exhibeaza, intocmai travestitilor, vidul afectiv ca pe un dar al naturii si totodata un reflex social al averii, ma tem ca n-o s-o rezolvam niciodata. Neavand noi, ca englezii, printi curvari si regalitati vicioase, dupa care sa se tina paparazzii, ii facem subiecte nationale pe alde Poponel. In alte tari, campionii vulgarului au totusi un minimum de accent masculin. Poponelul nostru insa e un ghidus de budoar rozaliu dedat la amante nubile.

Cand vine vorba de constiinta, de integritatea profesionala, multi se grabesc sa spuna: nu ma vand, prefer sa raman sarac, dar corect. Nu stiu insa cati dintre noi ar mai ramane saraci si corecti, daca si-ar cunoaste pretul. Si, mai ales, daca s-ar gasi la tot pasul cumparatori en gros si en detail de slugi. Daca atata lume il cauta-n fund pe Poponel Pasareanu, doar pentru cinstea de a fi luata in seama de celebrul gaunos, oare cat de mare ar fi navala la sarutatul talpilor sale, cand va incepe sa arunce si cu bani?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   poponel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de