x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un partid răscrăcănat politic: PSD (I)

0
Autor: Ion Cristoiu 03 Sep 2009 - 00:00

Deşi mai confuză decât în cazul Monica Ridzi, activitatea comisiei Udrea nu lasă să se înţeleagă vreo suspiciune că ministra şi-a însuşit o parte din bani.



Evidenta notă de show din cazul Udrea a făcut ca aspectele serioase să fie trecute cu vederea. Scandalul dintre Comisia parlamentară şi ministrul Turismului are însă şi semnificaţii care merită discutate.

Comisia de anchetă parlamentară în cazul Udrea urmează Comisiei de anchetă în cazul Ridzi, lucrează în paralel cu alte două Comisii - cea în cazul Nemirschi şi cea în cazul irigaţiilor din agricultură - şi e pe cale să preceadă un număr infinit de Comisii, a căror intenţie de înfiinţare e anunţată zilnic de liderii PNL şi PSD. Se prefigurează deja o Comisie în cazul ministrului Transporturilor şi una în cazul Mircea Băsescu. Asistăm astfel la una dintre cele mai ciudate aspecte ale istoriei noastre postdecembriste, istorie care nu duce lipsă de astfel de aspecte. Parlamentul României nu mai dezbate şi adoptă legi, conform misiunii sale de esenţă.

Parlamentul României anchetează. Legile sunt adoptate la pachet, ba chiar, la colet, prin formula abuzivă a asumării răspunderii.

După adoptarea celor două Coduri, despre care nici măcar cei care au votat habar n-au ce conţin, a venit rândul unui pachet de legi, o veritabilă varză cu carne din punct de vedere socio-economic. S-a ajuns la această aiureală numai şi numai din cauza PSD, partid care stă răscrăcănat politic: cu un picior la guvernare şi cu celălalt în Opoziţie. Desigur, cel de la guvernare e vârât într-un pantof scump, pe când cel din Opoziţie e vârât într-un galoş spart. Incapabil să-şi treacă partidul în Opoziţie, Mircea Geoană a ales o cale ce-l defineşte: calea jocului la două capete. O parte din PSD e aliată cu PD-L la guvern. O altă parte e aliată cu PNL în Parlament. Şi pentru că o aliere cu PNL pentru trântirea legilor ar fi primejdioasă, deoarece ar putea da jos guvernul din care face parte şi PSD, sa optat pentru o aliere cu PNL în cadrul comisiilor de anchetă parlamentară.

Nota comună a Comisiilor constituite până acum, ca şi a celor pe cale de a se constitui, stă în preocuparea Parlamentului pentru felul în care se cheltuiesc bani publici. Teoretic, prin asumarea acestui obiectiv, iniţiativa de creare a Comisiilor parlamentare de anchetă merită salutată. Din cel puţin trei motive:

1) Parlamentul are datoria de a supraveghea activitatea miniştrilor, inclusiv în domeniul cheltuirii banilor publici.

2) Buna administrare a banilor publici intră în fişa postului unui demnitar.

3) În condiţiile Crizei, risipirea banilor publici înseamnă creşterea inutilă a poverii bugetare, cu efecte asupra taxelor şi impozitelor, dar şi asupra bunei funcţionări a administraţiei centrale şi locale.

În cazul Ridzi şi în cazul Udrea, de sesizat că punctul de plecare al Comisiilor s-a redus la suspiciunea că banii publici n-au fost cheltuiţi cum se cuvine. Nici în cazul Monica Iacob Ridzi, nici în cazul Elena Udrea nu s-a ivit suspiciunea că o parte din banii cheltuiţi negospodăreşte au intrat în buzunarele ministrului sau ale clientelei. În cazul Monica Iacob Ridzi, existentă la un moment dat, această suspiciune n-a fost confirmată de Comisia de anchetă. Din simplul motiv că ea n-a fost în atenţia Comisiei.

S-a spus şi s-a scris că DNA ar fi confirmat suspiciunea de corupţie.

Nici vorbă.

Rezoluţia de începere a urmăririi penale în cazul Monica Ridzi se referă la încălcarea legii în cazul contractelor cu două firme. Dacă încălcarea legii a fost făcută pentru că fosta ministră e o zăbăucă sau dacă a vizat obţinerea de foloase necuvenite de către Monica Ridzi sau de către clientelă - această chestiune nu apare cel puţin în Rezoluţia de începere a urmăririi penale. Lucrurile sunt şi mai clare în cazul Comisiei Udrea.

Deşi mai confuză decât în cazul Monica Ridzi, activitatea comisiei Udrea nu lasă să se înţeleagă vreo suspiciune că ministra şi-a însuşit o parte din bani. Recenta acuzaţie scoasă din pălărie de membrii Comisiei şi anume că BRD ar fi favorizat-o pe Elena Udrea în reeşalonarea unui credit la bancă e o aiureală. Orice bancă din lume preferă în cazul unui client serios reeşalonarea creditului în locul executării silite. În plus, fără să vrea, Comisia alcătuită din politicieni de mână a doua ai PNL şi PSD, trimişi acolo de partide ca să le dea de lucru,  asigură Elenei Udrea imaginea de demnitar deasupra oricărei suspiciuni de corupţie. Păi dacă sărmana Elena Udrea a fost obligată să-şi reeşaloneze creditul înseamnă că n-a furat şi nu fură! Altfel nici nu s-ar fi pus măcar chestiunea unui împrumut la bancă, d-apoi a reeşalonării.

(Continuare în numărul următor)

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de